De dincolo doica-mi cântase în leagăn că am să vestesc mai spre seară o teamă, o frică verticală pătată de cuvinte, o mână spoită cu sânge din care creşte firul apelor tulburi. Am să mă ascund ca un gol - am spus - din lipsă de multă culoare, am să sap un munte desenând convoaie de litere stilizate într-o cutie cu glasuri. Poate şi o pădure să însufleţesc care-şi usucă puterile spre toamnă - această artistă a aşteptărilor mele- la picioarele căreia m-am înrudit cu tăcerea,
1. Nu se poate numi elev acela ce nu ştie să scrie şi să citească; 2. Prezenţa elevilor la orele de clasă este obligatorie; 3. Niciun elev nu are voie să părăsească şcoala până la încheierea orelor; 4. Elevii au datoria de a învăţa şi munci pentru că numai astfel vor deveni buni specialişti; 5. Niciun elev nu va mai achita vreodată fondul şcolii, chiar dacă va fi supus la presiuni; 6. Elevii sârguincioşi vor primi burse din veniturile extraşcolare; 7. Elevii au datoria de a participa la cercuri ştiinţifice;
În acea zi, dimineaţa începu mai devreme pentru Ion. De obicei, se trezea odată cu primele raze ale soarelui, dar atunci, gândurile ce-l frământaseră toată noaptea îl aruncaseră, parcă prea devreme, din pat. Se îndreptă alene, târâindu-şi paşii, către bucătărie. Luă o cană mare de cafea şi vărsă în ea două linguriţe de Ness, adăugând o pastilă de zaharină. Nu avea probleme cu diabetul, dar, acum, la 65 de ani, începuse să se cam teamă. Nu fusese niciodată bolnav mai serios, dar când auzea de unul şi de altul cum s-au dus devenea brusc neliniştit.
Comentarii