Fiecare clipă este ocazia astrală
de a scrie cea mai frumoasă poezie
orice subiect, oricât de banal,
sentiment sau erezie,
tot ce ne însufleţeşte
este prilej de sărbătoare
şi cum din zâmbetul cel mai reţinut
te eliberezi râzând nebuneşte,
din sentimentul cel mai tăinuit
în acest univers
nu te poţi înălţa decât visând
repetat la infinit
somnul de faur al aceluiaşi vers
din care te vei trezi sărbătorit
de cea mai pământeană iubire.

torente de trandafiri inundă fântâna
şi
se răspândesc printre maci, in gherghef.
*
ciorchini de flori de salcâm se scutură
peste
parcul sfinţit de privirea
invăluită in purpurile inserării.
*
iedera o infăşoară drăgăstos peste umeri
iar
eu mă desfac asemeni cufărului inchis
căruia
i s-a rupt sigiliul.
*
chemarea clopotelor dezlănţuite, mă poartă
prin firida inimii,
ca
o umbră sedusă de undele lacului.
*
captiv in mirajul culorilor.
mâine soarele va răsări
din

Invocarea celuilalt Eu

cu palma muşcând din palma întinsă o palmă pământ
în ochiul de apă în ochiul de sticlă deochi te cuvânt
în frunte răsare în frunte păşeşte înfruntă ce-i sfânt
sub talpa fierbinte talpa iadului sub talpă rai frânt
osul miroase oasele roase arsele oase frământ
bol de nimic nimic bolnav bolnav te descânt
ultimul suflet suflecă suflarea-n mormânt
mai sunt?

Iluzii sfărâmate în unghiul dintre ani,
ne punctează în faţa cerului o lege
pe care sprijinim câte un tablou
în fiecare zi de naştere,
un bănuţ crescut la graniţa oarbă
dintre cuiburi şi piscuri
nestatornice.
Ani de 365 de ziceri
cu buclele razna
şi sufletul emigrat la vedere.
E ziua deplină în calendar!
Un cocoşat ne vinde luminii
pentru o suliţă frântă
din tragedia ultimului act
dintre lumi....