Texte din Cenaclul Literar

Încremenirea în scârbă

Mai sunt două zile până la primele alegeri parlamentare uninominale. Ceea ce acum jumătate de an părea de necrezut, acum se pare că se va împlini: PSD-ul şi forţele de stânga revin în prim plan. Va fi oare nevoie de un nou tur de forţă din partea lui Băsescu, să menţină majoritatea în zona democrat-liberală?

Cenaclu Literar: 

Elegie

Sunt zile cand plang...ploi.Voi, vise
cu pleope ametite de marei,
vertijuri de gand calator,lasati-mi doar o clipa
sa ma desprind de zbor.
Sunt pulberea unei raze prelungi,
demiurgului lumina, si-mi caut inca umbra,
eternei dulci savori,licoarea ce preschimba
al mortii sunet surd, in cantecul de muze
ce-n suflet il aud.

Cenaclu Literar: 

Într-o zi

te iubesc, te iubesc, te iubesc
poate nu e suficient să ţi-o spun
poate liniştea e doar vată
de zahăr
în care noi ne ascundem
într-o zi o să te nasc
şi o să-ţi fac aripi de ceară
voi strânge în braţe
catedrala
terenul de fotbal
tu nu vei şti niciodată

Cenaclu Literar: 

Abrupt atac, aripa amuţită

Abrupt atac, arípa amuţită,
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită.

Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund, alica aţipită.
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate.

Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral.
Aulic ax acoperă altare

Actinii-albastre au ajuns aval.
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal.

Cenaclu Literar: 

Nu-mi amintesc să fi avut... un chip...

Cu tâmpla de tâmpla luminii
mă sprijin
nu-i pulbere
nici foc
în somnul culorii

mi-e bine…
şi visul coboară
rotund!

Cu tâmpla de tâmpla luminii
mă sprijin
nu-i joc
nici urmă de luptă
cu umbre…

… e „vidul” ce lent mă cuprinde
şi visul rotund
undelor se vinde
pe nimic…

mi-e bine…
şi nu-mi amintesc
să fi avut
un chip –

Cenaclu Literar: 

Să credem cu toţii-n minunile lumii

să credem cu toţii-n minunile lumii
în prime majore, în nunţi fastuoase
în jocuri cu cifre mereu norocoase
pomana din ceruri să cadă, să cadă
să facă nebunii cu regii rocadă

să plângă degeaba preasfânta icoană
când frica de viaţă ne pune pe goană
când moartea ne-arată o singură cale :
spre cruce se merge-n picioarele goale

şi stăm picior peste picior
genunchii-s slabi şi tot ne dor
şi stăm cu pumnii strânşi în sus
ameninţându-l pe Iisus

Cenaclu Literar: 

Când mă privesc în tine, ce mirare

Când mă privesc în tine, ce mirare.
Bizare gesturi curg necunoscute
Zidesc palate-n pulberi prefăcute
Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.

Mă ţin dorinţe-n glod, fără virtute
Şi patima se zbate în uitare.
O îndoială urlă şi dispare
Sub cer opac, pe tăinuite plute.

Privirea-mi este gata să aprindă
Scânteia urii-n bulgăre de seu,
Săgeata spaimei şerpuind spre grindă

Şi cercul milei, adumbrit mereu.
Mă văd în tine ca într-o oglindă
Cu haina mea săracă. Sunt chiar eu.

7 august 2004

Cenaclu Literar: 

Interviul

Ca să fie sigură că ajunge la timp, ieşi din casă la opt şi jumătate. Totul era acoperit, neaşteptat, cu o pojghiţă de polei, lucioasă ca oglinda, aşa că înaintă cu paşi mărunţi şi repezi, încordată, iar după doar câţiva metri, deja obosită, se opri să ia aer, adânc-adânc, în piept.

Cenaclu Literar: