Am bătut la poartă

am bătut la poartă mi-a răspuns o inimă
sunt flămând nedormit nu ai o cameră liberă
ca orice amărât plătesc în natură
pentru început primeşte gratuit
un sărut

am bătut la poartă ţi s-au deschis buzele
focul era aprins am mai aruncat nişte lemne
braţele picioarele camera umedă
doream un cutremur
în grade celsius

      ... calul in fuga

      uita

      de stapinul in friu

      clipa cea mare

      ne poarta

      intr-un singur transport

Invocarea celuilalt Eu

cu palma muşcând din palma întinsă o palmă pământ
în ochiul de apă în ochiul de sticlă deochi te cuvânt
în frunte răsare în frunte păşeşte înfruntă ce-i sfânt
sub talpa fierbinte talpa iadului sub talpă rai frânt
osul miroase oasele roase arsele oase frământ
bol de nimic nimic bolnav bolnav te descânt
ultimul suflet suflecă suflarea-n mormânt
mai sunt?

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator