Texte din Cenaclul Literar

Trăgea-mi-ai arcul

trăgea-mi-ai arcul (din ciclul antimythologica)

am să pun punct şi am să mă întorc

mă va trage arcul pe mine, nu eu pe el

nimeni nu are să ştie cine sunt, nici măcar eu

degetele mele săgeată or să cadă

şi or să zgârie ruşinea cu care mă chemi

pornisem pe un drum mă opresc acum şi 180 de grade

mă rostogolesc spre tine în timpul nopţii

vânătoare pornisem, vânătoare sfârşesc

câinii mei roşii spre tine gonesc !

Cenaclu Literar: 

COPILĂRIA IUBIRII

Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

Cenaclu Literar: 

De-aş fi ...

De-aş fi sculptor,
aş pune
pe-o câmpie
cu in inflorit
un portal de argint.

Voi deschide larg portile sufletului.

Petalele trandafirului auriu
ma vor acoperi
cu lumina si caldura
dorului azuriu.

-*---*---*---*---*---*---*---*---*
***-***-***-***-***-***-***-***-***
-*---*---*---*---*---*---*---*---*

Misterioasă, sclipitoare,
cu flori de in
din
cap pană-n picioare,
vei coborâ nerăbdătoare
pe scara norilor…
surazatoare.

Cenaclu Literar: 

Părăsind toate chemările

Mamă ai uitat rugăciunea

şi îngerii au păcătuit pe câmp,

pe drumul unde n-are nume sfârşitul,

unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată

în zbor.

Apleacă puţin adevărul spre noi

să vezi mamă

ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni.

Diferite sunt tăcerile copilăriei!

Iată punctul pe care se sprijină curcubeul!

Cenaclu Literar: 

Rătăcind prin rouă străină

Rătăcind prin rouă străină

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

Cenaclu Literar: 

Nu mai e timp

Nisipul s-a-necat în mare
printre meduze albe de spaimă,
se trezesc şi melcii din uitare
îşi scutură cochiliile de stânci
să lumineze decorul
înnorat de pe sprâncenele mării.
Haideţi să dansăm!
timpul se scurge-n mănunchi
de rouă
să-l aducem în hora noastră,
să-i ademenim copii
cu lacrima păcătosului.
E mai uşor
să pui căpăstru minunii
decât să minunezi cerul
cu trăiri eterne...

Cenaclu Literar: 

Ierbarul iubirii

Ai grijă, să stropeşti
din când in când
petalele de trandafir
uscate
cu lacrimile transparente
ale durerii !
Iubiri strivite
de indoială,
zbârcite de singurătate
sfideaza gerul.
Poartă-n suflet povara
zilelor insorite
la malul mării
şi suspină
după desfrâul exuberant
al tinereţii.
Mari catedrale sufleteşti
cutremurate de emoţii
tânjesc acum
stinghere
o cupă de tandreţe.

Cenaclu Literar: