Toamna cu buze zemoase si privirea dulce adulmecă amurgul-roib zburător pe deasupra dealurilor ; copitele lui infiorează unda necruţătoare a timpului cu pulberi de sticlă astrală. Râul linistit isi mână hergheliile de ape limpezi, in timp ce clapele cristaline ale unui pian ingâna j"eux d" eaux . Rânduri, rânduri ingenunchează in fata ei dornici să-i mângâie si să-i sărute pe frunte.
bucăţi de tul au rămas agăţate de balustrada falezei. in palatul de corali, fata cu plete albastre strânge-n inele izvoarele. pare mirată cum lumina se-ncheagă: clopot de ametist este, anunţând vecerniile.
norii o salută, clătinând uşor pălăriile cu panglici şi clopoţei, apoi asemeni cetelor de căluşari se invârtesc pe călcâie de trei ori, lovesc cu toiagul poarta cerului şi binecuvântează pământul.
La început am crezut că am iubit picătura... Apoi am crezut că am urât picătura. Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac. Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer. Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva. A fost interesant, dar copilăresc. Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om. Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!
aş fi vrut ca Dumnezeu să fie măcar o dată om şi să petreacă ceva timp şi cu mine să ne întâlnim într-o bună zi pe stradă el să mă bată cu palma pe umăr ce faci prietene? apoi să fumăm o mahoarcă să bem un pahar să stăm de vorbă cu orele despre femei să cădem beţi pe sub mese el poate să se prefacă apoi dimineaţa să mâncăm o ciorbă de burtă acrită cu oţet la nota de plată să fie totul trecut în contul lui cu promisiunea unei rugăciuni de mulţumire şi în clipa de pe urmă să ne dăm mâinile bărbăteşte
Câteodata se face tarziu, prea târziu pentru a căuta cărarea eului tău. Ciudat destin al florilor de mai: îngenuncherea lor a adunat douazecişinouă de păsări. - Unde, unde sunt paşii tainelor? am întrebat fiecare pasăre. \" - Spovedeşte-te stâncilor, să nu auzi apusul cum doare, fereşte-te să vorbeşti în somn: depărtarea e o risipă de timp şi nu poţi să judeci oamenii dincolo de aparenţe. ... pierzi, pierzi o lume pe care n-ai cunoscut-o niciodată...
"Trimit la întâmplare" Totul a fost aşa ca un val de apă dulce care-şi tot caută sarea Cobor pe faleză să răspir apă de mare să-mi beau cafeaua în miros de alge Niciodată nu am să ştiu daca e mai fierbinte luna ori eu sunt care tot caut
"Nimic important" spui "ba totul este" îţi răspund Aprinzi o lumină şi cauţi zahăr pe farfurie cauţi o linguriţă să îl mesteci în mine Prea bate apă de mare prin jur prea adie apă amară
Lin din tăcere soarele răsărea, cămaşă de mire purta, iar luna cu fruntea feciorelnic plecată cânta cum nu cântase vreodată. Pădurea susura, orchestră a tăcerii, ce lin aştepta şi timpul, timpul trecea. Din lumină şoapte şi chemări visuri izbite de zorile zile, lin izvor, cântător, şi setea, setea, ca un dor sfâşietor. Punţi, numai punţi, turme de miei şi lupii ce-i păzesc pe ei. Turma de miei, turma de mioare Ce lupi oare, ce lupi oare îi păzesc!? Lupi de lumină Cu boturi umede adulmecand
Mă doare litera A până-în măduva gurii de-alungul dinţilor lipsă limba îşi face de cap scuipând vocabule străine sau doar înstrăinate.
colierul alfabetului mi-l pun sub rochia de bal mirosind toată noaptea a poezie târzie de-A-casă rămâne o casă mai anonimă cât steaua neprivită la margini.
şi de câte ori vin uşa se-nchide pe ambele părţi cu toate că litera A şi-a pus şi pălărie de vară împotriva uitării.
Comentarii