Scufundă-te şi lasă-te purtat
de valuri
la prima adiere a diminetii !
Dintre alge,
degete ademenitoare,
vor incrusta pe trupul tau,
solzi aurii.
Buze uscate
ale fetei cu plete albastre
vor căuta răcoarea
fântânii
buzelor tale.
Impletite cu ale ei, coapsele tale
vor inoata nepăsătoare,
printre vestigii uitate.
Innourat vei privi
cum
va aduna in a palmelor amforă
bucată cu bucată
soarele,
picatură cu picatură,
odată cu tine să-l soarbă.
Scuturându-şi inocentă,
şuvitele

Tybalt Popescu era, de când se ştia, director...
N-ar fi conceput niciodată să fie altceva. Terminase o facultate inginerească, nu contează ce anume. Fusese, printre altele, directorul unei firme de comerţ, apoi al unui abator de păsări, managerul unei firme de transport de tip "maxi-taxi", iar acum, şef al unei firme de informatică.
Habar nu avea ce produce acea firmă, dar în fiecare zi era prezent în sala mare, compartimentată cu panouri de rigips, în care lucrau câţiva programatori tineri.

Stimată onorată... Instanţă de judecători, ştiu. Vă mulţumesc că m-aţi primit să-mi susţin cauza dreaptă, că borfaşu ăla de avocat mi-a tras clapa. Nu numai că mi-a fugit cu mireasa, dar mi-a luat şi banii! Nu, nu de nuntă – că îi scoteam maţele! – onorariul mi l-a furat. Da nu scapă el... D-aceea, ca să nu pierd timpul şi procesul, că bani nu mai am, m-am prezentat la şedinţă să mă apăr singur, dacă nu am gaşca p-aici.