nici nu am început bine şi am sfârşit cuprins de exaltare
m-au vrăjit cuvintele şi jocuril...

În faţa foii albe de hârtie mă simt bâlbâit şi amnezic. Nu e nici o nenorocire - îmi suflă un drăcuşor în ureche - oricum, e o chestie demodată, vremurile noi cer să stai în faţa computerului. Mda. Într-adevăr, "teancul" ...

Cum pot păpuşile să vorbească
Să înghită întunericul de pe tâmple
Să râdă cu gura până la urechi
De glumele noastre idioate
Cum pot aduna lumina
De pe marginea
Unui amurg cenuşiu
Îmi plac păpuşile când cer de mâncare
Cu glasuri subţiri
De zăpadă
Liliac mov şi ceai aburind
Le scot ochii cu o şurubelniţă de jucărie
Păpuşile nu s-au trezit încă
Le trag de păr
Nu vor să strige
Ne-am prăvălit în cufărul vechi
Păpuşile plâng
Lacrimile lor merg la pediatrie
Perfuzii pentru copiii săraci

Decor: un grilaj - simulând un gard. Deasupra lui, o lună în pătrar atârnă de un fir invizibil. Lumina cade pe lună (spot) şi scena învăluită într-o lumină nu foarte puternică, argintie.

Din stânga intră Povestitorul (Jurubiţă), îmbrăcat simplu, ca un muncitor: blugi, cămaşă cadrilată cu mânecile suflecate, bocanci. De gât are atârnat un "metru" de croitorie. Se opreşte lângă gard şi priveşte prin el, apoi se întoarce spre public.