Turme mari cu oi ţurcane
În mătăsuri îmbrăcate,
La păşune pe tăpşane
Primăvara sunt urcate.

Oile cu blană lungă
Îşi râd "be-he-he" în barbă,
Bucuroase c-or s-ajungă
La păscut din grasa iarbă.

La gât tălăncuţe poartă
Să s-audă de le-or pierde,
Clinchete s-aud în şoaptă
Peste câmpul lung şi verde.

Câini flocoşi la oi dă roate
Să le ţină-n adunare,
Iar alene după toate
Vin măgarii cu samare.

Cu lăţoasele cojoace
Ce le poartă pe spinare,
Vin ciobani privind în pace
Spre drăguţele mioare.

Vocabularul nostru
este...

Toamna
cu buze zemoase si privirea dulce
adulmecă amurgul-roib zburător
pe deasupra dealurilor ;
copitele lui infiorează unda necruţătoare a timpului
cu
pulberi de sticlă astrală.
Râul linistit isi mână hergheliile de ape limpezi, in timp ce
clapele cristaline ale unui pian ingâna j"eux d" eaux .
Rânduri, rânduri ingenunchează in fata ei
dornici
să-i mângâie si să-i sărute pe frunte.

Dimineaţa, în straie de Duminică,
Îngerul cel Sfânt şterge lacrimile din ferestre.
Leagănul cerului albastru de fluturii nopţii.
Într-unul copil şi bătrân.
Şi iată-mă sunt Doamne
Scribul tău mult iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cuminţit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul,
iar ultimul poate chiar primul
şi ori ce oprire un mai mare avânt.
La capătul Muntelui
Îngerul surâde-n Cuvânt.