sau Învierea ca şi hrãnire cu Viaţa ce a mâncat moartea...
Mă mir uneori când, din când în când, aud despre anumiţi oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi că au trecut Dincolo. Undeva, într-un Invizibil greu de suportat şi dureros. O senzaţie de gol negru şi un gust amar îmi cuprinde sufletul şi pentru ceva timp sunt suspendat undeva între limita dintre propria temporalitate palpabilă şi atemporalitatea impalpabilă în care dispar toate aceste suflete ce pentru un timp, s-au făcut...
După ce am vorbit despre animale, să vedem cum este cu celce este, zic unii, tot un animal... Iată-i, dar, pe primii oameni alungaţi din Grădină. Acum, că tot ştiau ce e binele şi răul, puteau ajunge „ca Noi” nu numai în înţelepciune, ci chiar nemuritori, mâncând din Pomul vieţii. Deci, trebuiau daţi afară (din Rai)! Şi la poarta Grădinii, înspre Răsărit, El a pus „nişte heruvimi care învârteau paloşul de foc”.
Încrucişarea pe care o face, azi, Bulevardul cu Calea Victoriei ne pare atât de firească, cadrilul maşinilor, tramvaielor şi pietonilor, sub supravegherea agenţilor de circulaţie şi luminile schimbătoare ale „stopului”, atât de zilnic, încât foarte cu greu ne putem închipui că a fost un timp când, pe locul unde azi îl taie Bulevardul, Podul Mogoşoaiei se cobora agale înspre Dâmboviţa, între un zid lung care împrejmuia, la stânga, curtea casei Grecianu şi între clădirile hanului Sărindar care, la dreapta mergea până la casele lui Colfescu, pe locul cărora şi-a ridicat Herdan Hotelul.
Datorită faptului că "şocul" dintre românul nou venit şi "zidul" socio-cultural, specific Nord Americii, este atât de puternic, această rubrică doreşte să prezinte diferitele situaţii în care fiecare din noi a fost pus. Bineânţeles că această acţiune nu poate avea fiinţă dacă nu există participare directă - sau indirectă - a cititorilor acestei reviste
Pentru protejarea sentimentului individual, numele celor în cauză va fi substituit, or - doar la cerere - se vor folosi iniţialele numelui în cauză
Luându-şi arta drept prieten în vremuri de mare cumpănă
PICTORIŢA NONAGENARĂ SILVIA MARIA GRIGORE A DESCOPERIT SECRETUL TINEREŢII
Şi în acest an, aşa cum s-a întâmplat, fără întrerupere, în ultima vreme, venerabila artistă plastică Silvia Maria Grigore, aflată în preajma vârstei de 90 de ani, a propus privitorilor o...
M-am dezmeticit după sărbătorile care au trecut şi vreau să reînodăm firul comunicărilor scrise.
E păcat să nu vă spun şi vouă cu câtă bucurie a primit Max zăpada căzută în ultimele zile. O mogâldeaţă de animăluţ, Max ştie să trăiască bucuria iernii ca nimeni altul. În parc, el este în centrul atenţiei tuturor : de la cel cu ţâta-n gură, pân la cel cu barba sură. Face tumbe, alergări, rostogoliri, scurmă în zăpadă, se joacă cu copii, cu noi, cu toţi cei cărora le...
Nu ştiu dacă alţii vor fi simţit la fel, dar eu am fost şi sânt un iubitor al filmului, aceasta cea mai tânără dar şi cea mai dinamica dintre arte. Şi cum ar fi putut fi altfel, când filmul este adesea o evadare din cotidian (atât de necesară în lupta cu rutina), dar mai ales o poartă spre universurile unor oameni, locuri, acţiuni şi idei noi. Acţiuni şi idei noi de care avem atâta nevoie pentru a ne redefini personalitatea şi ideile, în permanenta lor confruntare cu matricea eului, a legilor...
NS: Am avut ocazia să văd un regizor de un mare talent la lucru: într-o situaţie aproape fără ieşire – cel puţin aşa mi s-a părut mie – a reuşit să dea publicului o reprezentaţie de excepţie. Să prezentăm cititorilor pe autoarea minunii.
O să las deoparte de data aceasta sfaturile pentru o viaţă sănătoasă, mi se pare ironic ca in peisajul politic actual să nu gasesc altceva de spus decât că trebuie să mâncăm verdeţuri organice şi să exersăm cel puţin de trei ori pe săptămână (uite aşa am strecurat un mic sfat, doar cât să îmi menţin un punct de vedere...).
New-Age, Sau cine mai prigoneşte astăzi, Biserica lui Hristos...
Câteva ţeluri şi obiective ale noii religii sunt: mântuirea actualei lumi crepusculare, transformarea ei din nou în paradis, grăbirea venirii Erei Noi -New Age a unităţii, armoniei şi iubirii universale.Iar pentru realizarea acestor deziderate e necesar ca fiecare individ să se trezească din somnolenţa logicii automate, să treacă printr-o înnoire de conştiinţă, să ajungă prin lărgirea conştiinţei la identificarea cu întreg cosmosul. Modul optim de funcţionare...
Nu ştiu dacă alţii vor fi simţit la fel, dar eu am fost şi sânt un iubitor al filmului, aceasta cea mai tânără dar şi cea mai dinamica dintre arte. Şi cum ar fi putut fi altfel, când filmul este adesea o evadare din cotidian (atât de necesară în lupta cu rutina), dar mai ales o poartă spre universurile unor oameni, locuri, acţiuni şi idei noi. Acţiuni şi idei noi de care avem atâta nevoie pentru a ne redefini personalitatea şi ideile, în permanenta lor confruntare cu matricea eului, a legilor...
Comentarii