(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
fragment
...Şi pentru că v-am vorbit despre Legea Gravitaţiei, daţi-mi voie să fac o precizare: legile naturale nu au nevoie de aprobarea Omului pentru a exista. să nu credeţi că, până când un anume măr a tuflit peruca mai puţin faimosului - pe atunci - Newton, omul s-a ţinut de gard ca să nu cadă în cer... Spre deosebire de legile omeneşti - care se aplică după ureche şi în funcţie de interesele celor care le dau -...
Din atelierul său, aflat în două încăperi scobite sub pământ, Paracelsus îi ceru Dumnezeului său, vagului său Dumnezeu, oricărui Dumenzeu, să-i trimită un discipol. în sobă, un palid foc proiecta umbre neregulate. Să se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut un efort mult prea mare. Paracelsus, toropit de oboseală, uită de rugăciunea formulată. Noaptea înghiţise athanorul şi prăfuitele alambice, când cineva bătu în uşă. Pe jumătate adormit, Paracelsus se ridică, urcă cele câteva trepte ale scării în formă de melc şi deschise unul dintre canaturile uşii. Un necunoscut trecu pragul. Părea, şi el, din cale-afară de ostenit. Paracelsus îi arată o laviţă; celălalt se aşeză în tăcere. La început nu rostiră nici un cuvânt, iar mai apoi magistrul curmă, primul, tăcerea.
This article was printed in an album written by Willhelm Kisch and published in Vienna in 1883, titled "Die Alten Strassen und Plaetze Wlen's und ihre historischinteressanten Hauser."
When Michael the Brave, the Romanian prince who united Transylvania, Moldavia and Muntenia in 1600, traveled, he did so in style, even on journeys which took him in search for diplomatic and military aid.
Take, for example, his visit in Vienna in 1601. He went there to ask...
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
După ce am vorbit despre animale, să vedem cum este cu celce este, zic unii, tot un animal... Iată-i, dar, pe primii oameni alungaţi din Grădină. Acum, că tot ştiau ce e binele şi răul, puteau ajunge „ca Noi” nu numai în înţelepciune, ci chiar nemuritori, mâncând din Pomul vieţii. Deci, trebuiau daţi afară (din Rai)! Şi la poarta Grădinii, înspre Răsărit, El a pus „nişte heruvimi care învârteau paloşul de foc”.
Am auzit mai demult o întrebare mai puţin placută: Dacă te naşti înt-un garaj, asta te face să fi maşină? Dacă te-ai născut într-o familie de creştini, asta te face neapărat creştin? Bineînţeles că nu. Noi suntem ceea ce facem, ceea ce spunem, ceea ce gîndim, ceea ce aprobăm, ceea ce aderăm şi adorăm. Noi suntem rezultatul deciziilor noastre.
Despre spaţiul public discutăm în sensul conferit de J. Habermas: ,,Noi calificăm drept «publice» anumite manifestări atunci când spre deosebire de cercurile închise, ele le sunt tuturor accesibile, în acelaşi fel cum vorbim despre...
în perioada ce a trecut de la primele mele rînduri informative comitetul de organizare al festivalului de la 1 decembrie 2003 s-a întîlnit de 2 ori. Munca de pregătire a festivalului a fost împărţită pe departamente, fiecare necesitînd un număr specific de voluntari. încă avem locuri libere pentru cei care vor să ne ajute; îi rugăm pe doritori să ia legătura cu Luciana Ion sau Radu Gavrilovits, responsabilii cu acest proiect din partea consiliului director.
Balul florilor anunţat de mine data trecută ne-a permis să petrecem pe 2 mai o vineri seară plăcută la începutul...
Aşa şi-a denumit Adrian Dinu Rachieru cartea apărută în 2000, ca primă ediţie a acestei scrieri. în 2002, la aceeaşi editură 'Augusta', a aparut o a doua ediţie a cărţii, actualizată şi îmbogăţită. Motto-ul solemn, dar licărind speranţe nebănuite, semnat de un nume pregnant în istoria noastră, cel al lui Nicolae Iorga, face ca începutul să fie abrupt şi să ne ducă cu gândul la o mocnită chemare la luptă, care nu se lasă parcă strigată în gura mare, dar care se ghiceşte încă din titlul acestei cărţi, scrisă fără rezerve, de un om care, deşi cu peniţa în mână, arată ca un soldat cu baioneta în spate: 'O, clopote basarabene,/ Se va întoarce iar o zi/ în care vă veţi auzi/ Subt steagurile pământene?' O simplă lectură a eseurilor care compun cartea,
This article was printed in an album written by Willhelm Kisch and published in Vienna in 1883, titled "Die Alten Strassen und Plaetze Wlen's und ihre historischinteressanten Hauser."
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Comentarii