Texte din Cenaclul Literar

Trei Mari Puteri

Unii fac paroxism cînd vorbesc despre muzică de proastă calitate şi versuri cu iz de cretinism. Îşi consumă energia aruncînd vorbe grele la adresa celor ce fac sau ascultă un anumit gen muzical.

Alţii îşi pun termopane în speranţa...

Cenaclu Literar: 

Sonet 243 - Ce are ea mai mult decât o alta

Ce are ea mai mult decât o alta,
De nu lumina ce-a-mplinit fiinţa?
Ochii răzbat în noapte cu credinţa,
Sprâncenele se arcuiesc cu dalta,

Sâni ca hulubi ce mistuie dorinţa
Pe mal însufleţit din prea înalta
Lucrare-a mâinii poposind în halta
Plăcerilor ce mi-au înfrânt voinţa.

Roua de crin i-a licărit pe frunte,
Buzele strâng râvniri ce mă răpun,
Picioarele, în marmura din munte,

Sfinţesc contur de vis şi foc nebun,
Iar gura ei avidă e o punte
Pe care-o sorb, păcatul să-mi supun.

3 sept. 2004

Cenaclu Literar: 

PRINTRE GUNOAIE

Nu mai ştia de când căuta printre gunoaie...
La început îi fusese tare greu. Rămăsese, într-o primăvară, fără slujbă din cauza unei altercaţii cu şeful lui direct. Individul îi ordonase să facă un fals, iar el nu acceptase. Sub pretextul reducerii de personal, din cauza cheltuielilor prea mari, fu într-o zi dat afară. Nu primi nici-o explicaţie suplimentară şi nici măcar o minimă compensaţie.

Cenaclu Literar: 

Să credem cu toţii-n minunile lumii

să credem cu toţii-n minunile lumii
în prime majore, în nunţi fastuoase
în jocuri cu cifre mereu norocoase
pomana din ceruri să cadă, să cadă
să facă nebunii cu regii rocadă

să plângă degeaba preasfânta icoană
când frica de viaţă ne pune pe goană
când moartea ne-arată o singură cale :
spre cruce se merge-n picioarele goale

şi stăm picior peste picior
genunchii-s slabi şi tot ne dor
şi stăm cu pumnii strânşi în sus
ameninţându-l pe Iisus

Cenaclu Literar: 

GLOSSĂ

Azi mă opresc din drum, şi mă întorc,
copil prea obosit de anotimpuri,
pe care jucăriile-l gonesc ,
şi fruntea îl arde de gânduri.

Bătând cu pasul obosit deşerturi ,
de toamne care ard mocnit,
sperând neîntâlnitul capăt ,
de vis prea alb şi împlinit,
rătăcitoare printre porţi străine,
şi printre sute de oglinzi ce mint,
mă sfâşie pumnalul toamnei
de ursitoare azi tocmit.

Cenaclu Literar: 

Suflete albe

În lumina primei dimineţi
senin înmuguresc,
din doruri ne-născute
şi flăcări adormite...
suflete albe,
albe
ca zăpezile primului
primului gând.

...mult prea curând,
culori pângărite
vor invada
leagănul sfânt
în care dorm
cu t

Cenaclu Literar: 

Sufletul unui bărbat

sufletul unui bărbat este la început o hartă
cu oraşe mici luminoase în care
fetiţe cu cozi împletite sar şotronul
ca nişte fluturi mici de catifea galbenă
departe de zbuciumul lumii
în urmele bleu ciel ale ploii
ele sunt închise apoi în blocuri de desen
sau maculatoare cu hârtie proastă
ca şi cum ar călători pe veci prin tulpina vreunui arbore
ale cărui inele vor număra într-o zi moartea

,,melc, melc, codobelc - scoate coarne boureşti
şi te du la baltă, şi bea apă caldă"

Cenaclu Literar: 

S-a-nfipt o spaimă grea în trup şi-n minte

S-a-nfipt o spaimă grea în trup şi-n minte.
Pe tronul zilei clipa vrea s-abdice.
Agonizând sub ropot de alice,
Scuipate-n jur din ruginite flinte.

Cine-ar putea în jur să se implice,
Să-mi ocrotească trecerea fierbinte
Spre ceas surpat în zid de oseminte
Gemând etern sub şfichiuiri de bice.

Nu mai am timp de contemplări trândave.
Cuprind genunchii orelor supus,
Cerşesc iertare ornicelor grave

Şi îmbrăcat în straiul meu de mus,
Mă-ntorc târziu pe şubrezite nave,
Să prind un fulger care n-a apus.

Cenaclu Literar: