Pe cărarea dinspre schit,
Gheorghe vine-abţiguit.
Cu bocancii înglodaţi,
Prin băltoace tot umblaţi.

Pana de la pălărie,
La păun i-a fost solie
Ş-acu-i roasă şi uscată,
Nu mai e ce-a fost odată!

Pălăria-i pe-o sprânceană,
Cum se poartă în bostană.
Bluza-i albă cu altiţă,
S-a stropit cu vin de viţă.

Într-a lui patroană dată,
Ghiţă a făcut-o lată.
Pe la crâşme, în cătun,
A băut vin mult şi bun.

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?
Ţi-am lăsat-o s-o păzeşti
Ş-acum tu mi-o arvuneşti
Pe un pumn de cucuruzi
Să-ţi hrăneşti puii tăi cruzi
Ce-or lua, când vor fi mari,
Dragostea de la hoinari.

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea
Şi la timpul de poveşti
Să îmi spui pe cin" iubeşti.
De ce oare mă acuzi
Că mi-s ochişorii uzi?
Dă-mi noroc de la coşari
Şi cântec de lăutari.

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea!

Ritmuri 1

trei eunuci căutaseră să-şi dispute
o parte din gândurile aruncate
în subteranele cuvintelor decolorate.

aseară, la singurul cinematograf cochet,
devorai angoasele ciclopilor
şi ochii necuvintelor.

câteva pisici artiste hăituiau, nestingherite,
un avocat de provincie
cu gust de cerneală şi litere.

poemul iluziilor fusese răvăşit
de câteva dileme necircumscrise
care se cuibăriseră
la sânul rotund al vorbelor rostite.