Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Prunc zâmbind în somn

Prunc zâmbind în somn

o lacrimă de sticlă prin iris trece-n jos
strivesc sub talpă viaţa şi sângele mi-l calc
cad pe pământ luceferi din cerul mat, lăptos
ca nişte lămpi de aur în drum spre catafalc

dorm sfinţi de-a curmezişul în pat de rugăciuni
prin neatinse locuri credeau că mai există
putinţa de a spune că pe pământ, minuni
se fac, dar că lumina, în noi, răsare tristă

Cenaclu Literar: 

Între două tăceri...

Universul
este o carte deschisă
e cecul în alb
pe care-ţi  vei semna destinul...
de-aş fi  rămas nescrisă
astăzi
n-aş fi  aflat
că între două tăceri
e-atâta poezie...
şi pe ţărmuri – bântuie îndoiala –
ca o fecioară
cu trup de nisip...

Universul

este jocul de noroc

fără miză...

de-aş fi rămas

la o distanţă egală

între a \"vrea\"

şi a \"nu fi\"

Cenaclu Literar: 

Caii mei pursânge

ca o scrisoare simplă blestemul m-a ajuns
izvorului de lacrimi adăugându-i sare
tresar pe mâna dreaptă noi rădăcini amare
cerneluind un singur şi dureros răspuns

imagini în oglindă se-adună şi se rup
către lagune-nguste sirene lungi înoată
rămâne doar o seară a noastră, grea şi toată
să ne-nsolzească vina iubirii-adânc în trup

parcă-mpotriva cărnii m-alcătuieşte-o stâncă
aici, ades, vocala e ploia care plânge
în firul nou de iarbă simt caii mei pursânge
înaintând frenetic în apa prea adâncă

Cenaclu Literar: 

Exerciţiu

desenez în fiecare dimineaţă inimi
pe care le umplu cu pietre
le car după mine în parc
le uit uneori prin buzunarele tocite
şi seara când le număr una îmi iese în plus
dimineaţa o iau de la capăt
ca să nu-mi ies din mână
când nu am pietre le umplu cu tăceri
pe care le arunc uneori în mansarde
mâinile mele respiră dimineaţa la prânz şi seara
desenează inimi
restartează iubiri
şi-şi prelungesc boala
cu un pocnet din degete

Cenaclu Literar: 

Aşteptând să-mi crească degetele

Ciocane loveau în oasele de plumb
mătasea aluneca printre cuvinte
la început nu ştiam să strig
vocea îmi pierise de la atâta
lumină albă
soarele nu se arăta prea des
în visul meu
obosise
curgea pe o fereastră
mut ca şi peştii
eu înnodam nopţile aşteptând
să-mi crească degetele până la lună

Cenaclu Literar: 

Tratat de indiferenţă

Tratat de indiferenţă

Ţi-am trimis ajutoare, Doamne
O pereche de aripi
Dăltuită în lumină
Să-ţi ridice crucea
De pe umerii însângeraţi
Atât cât or putea ele

Şi când nu va mai fi de ajuns
Ochii mei
Vor seca din proprie iniţiativă
Şi-şi vor domoli
Plumbul din gene
Cu ultimile cuvinte
Pe care, cerşetor,
Le-am lăsat la uşa ta!

Cenaclu Literar: 

Toamna

Darnica Toamnă
poartă-n plete
floarea-soarelui.
Umblă-n sat
să-i vada lumea:
gura ca merele,
ochii ca strugurii
şi
gutuile ca sanii.
S-a oprit în drum
să dea pomană
unui tanăr chipeş:
nişte mere,
niste struguri
şi
gutui.

Cenaclu Literar: