De exemplu, pe atunci, în adolescenţa şi tinereţea mea, era de-a dreptul periculos să critici. În general, orice sau pe oricine – dar cu atît mai periculos să critici un „membru”. Puteai fi, cel mult, criticat. Sau îţi puteai face autocritica, tovarăşi, că doar e constructivă... Dar în niciun caz să critici vreun aspect – că te dai la Ţărişoară. Nu sunt toate bune – dar ne străduim. De ce am face jocul duşmanilor, care nu au altceva de făcut decît să ne batjocorească ţara?

De secetă
pământul a crăpat
cât să mă cuibăresc
în inima câmpiei
Şi simt cum solidar
sufletul trupului meu
mă frânge crăpându-mă
cu şanţuri
Nestemată, ploaia
se îndură
de uscăciunile noastre
şi ne aruncă apa
din care încolţim
împreună

Ma imbrac in trecut si ma strig: Karenina!...
De peste t...

de ploaie
strivita între pleoapele tale
grele de visuri .

Sunt un gând
rătăcit în părul tău ,
roua dimineţii târzii
incendiate de soare ,
sunt secunda - boaba de nisip
cazută în clepsidra
fără de sfârşit.