ploua în iunie
şi mă pândea din nou
senzaţia aceea stranie de libertate
din vârful cireşului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireşe
pe şevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua şoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...

femeia cu braţele pline de păsări
femeia aceasta meşteră
ieşea în fiecare zi din peşteră
cu păsări pe umeri şi braţe
şi când ajungea pe plajă
rămânea toată noaptea de strajă
cocorii i se aşezau în păr
ea înţelegea graiurile lor
şi când venea dimineaţa
era mai bogată într-adevăr

Uită-te la miei cum zburdă
Când iau noaptea un calmant
mi se face dor de Kant
fug oierii, vin b-oierii
toamna la sfârşitul verii
după brânză, după urdă
c-aşa e-nvoiala surdă
Geaba vrei tu să mă sperii

Tu mă aştepţi înspre Soare Răsare.
Ameţitor foşnet de paseri,
lacome cântând în cărare.
Limpezeşte-mi privirea
cu roua grea a frunzelor Tale.
Sunt mugur şi fruct
toamnelor risipite în aer.
Primeşte-mă
Pasăre,
ocean de-mpietrire trecut...
Piatră,
cu ploi furişate în lut...
Frânge cu dragostea
cercul acesta de foc.
Arzătoare aşteptarea.

Plaja era aproape pustie.
Nisipul încă fierbinte îi gâdila tălpile grăbindu-i paşii. Mai...