Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Scriu un sonet. Deplina amagire

Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.

Cenaclu Literar: 

la vest de mine însămi

ploua în iunie
şi mă pândea din nou
senzaţia aceea stranie de libertate
din vârful cireşului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireşe
pe şevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua şoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...

Cenaclu Literar: 

Poezie

femeia cu braţele pline de păsări
femeia aceasta meşteră
ieşea în fiecare zi din peşteră
cu păsări pe umeri şi braţe
şi când ajungea pe plajă
rămânea toată noaptea de strajă
cocorii i se aşezau în păr
ea înţelegea graiurile lor
şi când venea dimineaţa
era mai bogată într-adevăr

Uită-te la miei cum zburdă
Când iau noaptea un calmant
mi se face dor de Kant
fug oierii, vin b-oierii
toamna la sfârşitul verii
după brânză, după urdă
c-aşa e-nvoiala surdă
Geaba vrei tu să mă sperii

Cenaclu Literar: 

Cuvântului

Tu mă aştepţi înspre Soare Răsare.
Ameţitor foşnet de paseri,
lacome cântând în cărare.
Limpezeşte-mi privirea
cu roua grea a frunzelor Tale.
Sunt mugur şi fruct
toamnelor risipite în aer.
Primeşte-mă
Pasăre,
ocean de-mpietrire trecut...
Piatră,
cu ploi furişate în lut...
Frânge cu dragostea
cercul acesta de foc.
Arzătoare aşteptarea.

Cenaclu Literar: 

Ierbarul iubirii

Ai grijă, să stropeşti
din când in când
petalele de trandafir
uscate
cu lacrimile transparente
ale durerii !
Iubiri strivite
de indoială,
zbârcite de singurătate
sfideaza gerul.
Poartă-n suflet povara
zilelor insorite
la malul mării
şi suspină
după desfrâul exuberant
al tinereţii.
Mari catedrale sufleteşti
cutremurate de emoţii
tânjesc acum
stinghere
o cupă de tandreţe.

Cenaclu Literar: 

BABA

BABA

Pomeţii rotunzi de lămâie zaharisită
Din gene privirea se leagănă
Mantie rară şi ponosită

Nasul - scorpion cu ac ascuţit
Buzele-atârnă de faţă
Ca un fruct neobişnuit

Poartă pe trup rochia ei
De păpuşă săracă
E-ncântată şi nu ştie ce să mai facă.

Pereţii de var sunt pictaţi în cărbune
Vârful picioarelor s-ar duce
În lume

Stă în scaunul ei de răchită
Şi-ntinde spre geam
Chipul meu de copilă mâhnită.

Cenaclu Literar: