Václav Havel a fost, la început, un ”simplu dramaturg”. Ca dizident recunoscut de autorităţile comuniste, fusese obligat să lucreze ca maşinist la un mic teatru din Praga. Acolo îşi scria piesele – chiar dacă acestea nu erau jucate. Se alăturase de tânar mişcării Primăvara Pragheză, alături de alţi intelectuali. Mulţi dintre ei părăsiseră, la intervenţia Sovietică, Cehia – unii, pentru totdeauna (ca Milos Forman, de exemplu). Havel nu s-a exilat, nu și-a părăsit Cetatea. Mai tîrziu, a semnat Charta 77 și a făcut puşcărie politică.
”Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă.”
(Sadegh Hedayat)
Sadegh Hedayat a fost cel de-al cincilea copil al cunoscutului poet iranian Reza Quli Khan Hedayat ce aparținea unei vechi familii aristocratice și s-a născut în data de 17 februarie 1903, în Teheran. Și-a început studiile la Colegiul francez Saint- Louis din capitala Iranului, le-a continuat în Belgia (1926-27), apoi, la Paris (1928-29), Reims (1929), Besancon (1929-30).
”Orgoliul se naște din puțină știință, căci adevărata știință îl duce pe om la modestie. Știința puțină îi face pe oameni prezumțioși, în timp ce știința multă îi face modești, așa cum spicele goale își înalță spre cer capetele lor trufașe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, muma lor.”
In illo tempore, Hermes, zeul iscusinței la greci și la egipteni, a primit o ofrandă de la unul din adepții săi, Aethalides, care spera să obțină cel mai mare dar pe care-l poate primi un muritor de la un zeu: nemurirea.
Mulțumit de darul primit, zeul l-a întrebat ce dorește în schimb:
Comentarii