S-a întâmplat de mult, de mult de tot, pe când saxii începuseră să atace spre apus. Un mare rege s-a ridicat atunci împotriva acestor păgâni - căci ei nu se închinau atunci Marelui Zeu! - şi i-a oprit, apoi respins, de au ajuns tocmai până în Albia de au cerut sălaş, trăind şi acum prin unele oraşe, mai ales pe sub munte.
Cărare tăcută, arsă de furnici în căutare de ploaie. Numai Dragostea Tatălui Ceresc ţine pământul. Câmpie netulburată, Lumină de piatră, Ţărm unde toate căile hrănite din trupul Pământului şovăind se opresc. Apoi liniştit ţipăt de paseri trepidând peste moale amiază.
La început am crezut că am iubit picătura... Apoi am crezut că am urât picătura. Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac. Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer. Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva. A fost interesant, dar copilăresc. Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om. Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!
rotindu-şi covrigata coadă, mâţa-răsfăţata pictează lăcrimioare. vino tu, pictoriţă pricepută la pruncu-mi, cu laba să-l legeni! florile işi vor inchide graţios corolele şi vor risipi din perna de vise mărgăritare. ...vino, şi tu blândă Luna, cu cuibul ascuns printre crengi de ştejar! cântă-i din frunze un cântec de leagăn.. domol să adoarmă!
Oare iti spuneam despre usa din dos pe care am fost nevoita sa cobor intr-un gest surogat? Nu ma intimida scara in spirala si intunecimea perfecta. Lumanarea care ma insotea era deja inceputa insa nu-mi era teama pentru atunci cand se va termina. Era calatoria in sens invers ce am ales-o oarecum inconstient si intr-o incercare bajbaiata. Era calatoria intoarsa ce trebuia sa o fac pentru a-mi ocoli moartea.
Comentarii