îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005

Am regăsit Podul din Turtle Bay
al ultimului cavaler medieval
regele structurilor web
după nopţile pierdute prin Plaka şi Monastiraki
căutînd pastişe de amfore negre corintiene
prin tîrgul de vechituri

vindeam de fiecare dată lumina ce deflora
interspaţiile dintre paginile jurnalului ascuns prin valize
plaja îngustă a memoriei ce purta două siluete imperceptibil
tulburînd semne întoarse spre ape