Ani de-a rândul, banca a fost mereu ocupată...
Ni se întâmplă ca, mai mereu în viaţă, să trecem absenţi pe lângă oameni şi destine. În goana noastră de a aduna cât mai multe cioburi sau de a ne construi fericirea din inutile fragmente materiale uităm adeseori, să întoarcem, măcar o clipă, privirea către omul de lângă noi.
Nu ne gândim nicio secundă că un simplu gest de-al nostru sau un zâmbet, fie el şi fals, ar putea alina durerea singurătăţii atâtor şi atâtor oameni.

Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul ”mâine”
când omenirea n-are viitor

Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum „azi” –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini…

Şi îngrozit de nesfârşite mâini

ce lacom se întind

voi alerga şi eu

schelălăind

spre margini de hotar

şi câine credincios - voi sta de pază

În acea dimineaţă, Savantul se trezi mai agitat ca niciodată. Avusese un somn greu, presărat cu multe vise. De când se ştia, avea un somn neliniştit, adormind la ore târzii din noapte şi trezindu-se de nenumărate ori în timpul acesteia.

Comedia erorilor, Will, Dromio, ntipholus, Ephesus, Syracuza

Decor: O uşă din lemn vopsită verde, cu uşori de aceeaşi culoare, pusă perpendicular pe rampă, în mijlocul scenei. Jumătatea stângă a scenei e mai slab luminată. În ea este un taburet de lemn cu pernă, fără spătar )scaun "grecesc"). Pe perete se vede, neclar, o frescă.