Texte din Cenaclul Literar

La nuit de l’hippogriffe IV L’Imaginarium

La nuit de l’hippogriffe IV

L’Imaginarium

everything but your heart

l’hippogriffe regardait l’oasis cachée parmi les dunes
comme un dernier acacia qui se dévoile lentement dans la nuit

et il sentit jusque dans les plus petits recoins du temps
le silence du désert agrandissant
sous l’ œil implacable de l’éternité
l’océan du sable au repos

Cenaclu Literar: 

Hai să dăm mână cu mână...

Hai să dăm mână cu mână...

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
(Mihai Eminescu)

Cenaclu Literar: 

Emoţia unui emigrant ucis

Moneda curgea fără muchii
în buzunarele încuiate
suduind compact ultimul noroc
Săracul îşi paria gîndurile
pe cap sau pajură
oricum
pe ambele părţi era numai înapoiul
Stupul străin îşi depunea mierea
la bancă
Ferrari curgea roşu
pe singura autostradă
fără semne de circulaţie
cu toate că benzina
era mai scumpă
decît toate amintirile
În zare pămîntul natal
vărsa guverne
fără guvernanţi
regele îsi depăna amintirile
la radio
Dormit în stradă
emigrantul
îşi număra supa de caritate

Cenaclu Literar: 

elegie pe linia de centură

încă o toamnă intoxicată cu monoxid de carbon
în afara oricărui pericol
doar timpul rămâne punctul forte din chirurgia plastică
happy meal peste costurile iernii care vine

(o să zidesc scâncetul frigului
când ne vor fi fost uitate umbrele)

cel mai greu examen în medicina de urgenţă
este îmblânzirea scorpiei
după incendii explozii atentate
literele albe refugiate la groapa de gunoi ecologică
şi pruncuciderea

(plânse de nori prin cetate
moartea ne leagănă funii de ploi)

Cenaclu Literar: 

SONETE - Alfred de MUSSET

SONETE

Traducere din Alfred de MUSSET

1
TRISTEŢE

Pierdut-am putere şi viaţă,
Mulţi prieteni, averi, voioşia,
Pierdui - şi mai şi - chiar mîndria
De-a crede că-s geniu... în ceaţă.

Crezui că mi-e-amic cu vecia,
Văzînd Adevărul în faţă -
Simţindu-l, am păr alb, mi-e greaţă,
Dezgustul mă ia, nebunia.

Şi totuşi e veşnic, tot creşte! -
Iar cel ce nu-l ştie, trăieşte
O viaţă-n zadar fără dînsul.

Cenaclu Literar: 

Povestea unui cârpaci (Visul unei nopţi de vară)

Decor: un grilaj - simulând un gard. Deasupra lui, o lună în pătrar atârnă de un fir invizibil. Lumina cade pe lună (spot) şi scena învăluită într-o lumină nu foarte puternică, argintie.

Din stânga intră Povestitorul (Jurubiţă), îmbrăcat simplu, ca un muncitor: blugi, cămaşă cadrilată cu mânecile suflecate, bocanci. De gât are atârnat un "metru" de croitorie. Se opreşte lângă gard şi priveşte prin el, apoi se întoarce spre public.

Cenaclu Literar: