Texte din Cenaclul Literar

Omuleţul din puzzle


De câte ori trec prin faţa unei librării, simt cum îmi tresaltă inima. Că am bani sau nu, că am nevoie de ceva sau nu, eu intru măcar pentru câteva minute. Trec pe la rafturile de cărţi, le mângâi cotoarele, deschid câte una în treacăt, vânzătoarea e cu ochii pe mine, apoi privesc minute în şir jucăriile, uneori mă hlizesc la vreo păpuşă haioasă, vânzătoarea mă întreabă dacă mă poate ajuta cu ceva, eu îi răspund că nu. Poate, dacă te întorci cu spatele, gândesc eu, apoi zâmbesc, trec mai departe, la sectorul felicitări.

Cenaclu Literar: 

Zvacniri gestante, scarba ce mocneste

Zvâcniri gestante, scârba ce mocneşte,
Modesta umbră fadă a trăirii,
Tăişul viu al vorbei şi-al privirii
Pe gardul clipei vagi mă răstigneşte.

Să fug, să strig, din mult prea plinul firii,
Să-nduplec ura ce m-a prins în cleşte ?
N-ar fi mai bine s-o înfrunt, orbeşte,
Să mă arunc în lama primenirii ?

Să trec prin toate, cu priviri avide,
Cum aş tăia în carne de poem.
Un pas mai mult şi zborul se decide.

Sfârşeşte frica de un surd blestem
Şi-o poartă către mine se deschide.
Să nu mă tem ! Deloc. Să nu mă tem !

Cenaclu Literar: 

Noaptea de Înviere

Hai veniţi de luaţi lumina
Adusă din sfânta cetate,
Pe o rază fără păcate,
Că El v-a preluat şi vina.

În dangăte de clopot lunge,
Porniţi cortegiul de-nviere
Cu lumânări şi pură vrere,
Să-I ştergeţi rănile de sânge.

Când zorii vor veni la sfat,
Luaţi prescura cea sfinţită,
Că-n noaptea asta prea vestită
Bunul Hristos a înviat.

Cenaclu Literar: 

3 mozaic (haiku)

copii nerăbdători pe uluci-
câinii latră la
bivoliţe.

praf si tropaituri
ugere -ulcele cu lapte :
merg agale.

mireasmă de fân proaspat
mustăţi de lapte pe obraji-
odihnă.

pe creanga inflorită de salcâm
vântul se
leagana.

petale de trandafir
pe obrajii copiilor-
sănătate

desculţ in băltoacă
ascult romanţa ploii-
amintire.

poloboc la streasina casei :
lip ! lip !
vrabiuţă se spala.

coardă vărgată printre
răsadurile de rosii-
urme.

Cenaclu Literar: 

BABA

BABA

Pomeţii rotunzi de lămâie zaharisită
Din gene privirea se leagănă
Mantie rară şi ponosită

Nasul - scorpion cu ac ascuţit
Buzele-atârnă de faţă
Ca un fruct neobişnuit

Poartă pe trup rochia ei
De păpuşă săracă
E-ncântată şi nu ştie ce să mai facă.

Pereţii de var sunt pictaţi în cărbune
Vârful picioarelor s-ar duce
În lume

Stă în scaunul ei de răchită
Şi-ntinde spre geam
Chipul meu de copilă mâhnită.

Cenaclu Literar: 

Statuie cu faţa la Est

Statuie cu faţa la Est

dragă mamă,
tu ştii că te privesc
de fiecare dată când soarele răsare
pui streaşină palma la ochi peste hotare
aştepţi un semn şi soarele apune iară şi dispare

la mine-n această cămară
vorbesc pe-o altă limbă cu pereţii
aceştia-mi sunt profeţii
care-mi vestesc că astă-seară
va curge sânge-n călimară
şi eu pe mine mă voi spovedi:

est-ce que c"est la fin du monde aujourd"hui?

Cenaclu Literar: 

La ceasul colindelor...

bucăţi de tul au rămas agăţate de balustrada falezei.
in palatul de corali, fata cu plete albastre strânge-n inele izvoarele.
pare mirată cum lumina se-ncheagă:
clopot de ametist este, anunţând vecerniile.

norii o salută, clătinând uşor pălăriile cu panglici şi clopoţei,
apoi asemeni cetelor de căluşari se invârtesc pe călcâie de trei ori,
lovesc cu toiagul poarta cerului şi
binecuvântează pământul.

Cenaclu Literar: