Taina Crăciunului

Cuvântul,,Crăciun"este înrudit cu termenul latin,,creaţio"din limba latină cultă.În acest fel a înţeles poporul român ,,crăciunul", ca o creaţie pentru că Naşterea Mântuitorului este unică şi nouă prin ea însăşi.Coboară Dumnezeu în lume pentru a rezidi lumea. Aceasta este Taina Crăciunului,începutul unei noi creaţii prin Adam cel nou. Pruncul, mititel, înfăşat în scutec de bumbăcel"vine din nou la cumpăna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc.

Călător printre cuvinte 1

revelaţiile fluturilor
spală ochii deghizaţi
ai poetului renascentist.

patimile verbelor nu mai reuşesc
să intre în graţiile pietrelor unghiulare.

am pescuit rubine şi smaralde
din ochii lui Odiseu.

un alt episod al orbirii ciclopului,
alţi pretendenţi la curtea Penelopei.

zece ani în temniţele insalubre
poposesc cerşetorii şi regii damnaţi.

ne scăldăm în fiordurile îndepărtate,
unde mai muşcă vulturii din poeme sculptate.

Styx

Moto: \"Eu vă botez cu apă,
dar va veni Acela
care vă va boteza cu foc
şi cu Duh Sfânt\"

În nopţile de gheaţă
din luna lui faur
mă scald
în Styxul-balaur
cu Gură de Aur
În nopţile de foc
ale lui gustar
mă scald
în Styxul-solar,
de argint
iudar

Aceiaşi ochi albaştri de metil

Dragă tată,
Eu ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii au ochii albaştri
Şi mai ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii sunt sihaştri
Şi plâng laolaltă.

Dintre toţi sfinţii îl iubesc pe ultimul
Care se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiaşi ochi albaştri şi-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost şi-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viaţa este atât de neînsemnată
Fără cei sfinţi,
Fără părinţi?