în dimineaţa aceea
până şi soarele se căuta
în oglinzi
eu...

De-aş fi sculptor,
aş pune
pe-o câmpie
cu in inflorit
un portal de argint.

Voi deschide larg portile sufletului.

Petalele trandafirului auriu
ma vor acoperi
cu lumina si caldura
dorului azuriu.

-*---*---*---*---*---*---*---*---*
***-***-***-***-***-***-***-***-***
-*---*---*---*---*---*---*---*---*

Misterioasă, sclipitoare,
cu flori de in
din
cap pană-n picioare,
vei coborâ nerăbdătoare
pe scara norilor…
surazatoare.

poeţii pribegi
îşi iau în serios aventurile,
dincolo de uşile închise,
unde vorbele sunt reflectate
de timpuri compromise.

în astă seară,
mi-am propus să cinez
cu modelatorii de vise,
şi intenţii.

recompensa mea este o promisiune
a căutării adâncului,
netrecut de muritori.

de fiecare dată când păşesc în casele,
care-mi ascund dorinţele,
mă reîntâlnesc
cu mareele nestatornice.

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator