Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii
S-a împlântat în visul meu, fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce pod peste răstimp şi naţii.

Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

Pot să-nteţesc tumultul din artere
Ştiind să tulbur umbra unui nor.
În trup să ferec clipa de plăcere

Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi vii, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.

...si i s-a dat in dar sa vadă adevărata fire ;
...si i s-a dat in dar s-audă la malul mării glasul florilor ;
...si i s-a dat in dar să inţeleagă suferinţa ;
...si i s-a dat poruncă să facă din fiecare
strop,
zbor,
scrâncet,
spic inmugurit
fuior pe-o furcă de argint a
bucuriei, armoniei si implinirii...
spre zenit.
Toată comoara de talanţi el n-a-ngropat-o
ci
a săpat fântani-spirituale
cu ape limpezi
din...
izvoarele iubirii.

Ca o barcă un gând vine,
lin, albastru, plutitor,
şi se clatină spre apă
în oglinda albăstruie,
ca o lină amintire
despre cerul arcuit
şi pădurea aurită,
unde doarme un izvor.

16 octombrie 2007

Nu mai găsesc lumina
cu care ochii-mi îmbătam
şi-n care
sufletul candid
ca un prunc - îmi îmbăiam.

...s-a prăbuşit pădurea
abia înverzită
peste gându-mi
ce-a zăbovit o clipă
la umbra-i boltită.

...frunza-i visătoare
n-a avut habar şi n-a crezut
că trupul falnic
ce se-nălţa spre soare
era doar - umbra unui ideal -
ce-a cutezat mult prea sus
spre "grădini" nepermise...

...şi iată-l acum
abia înverzit
nevinovat prăbuşit...
sub povara luminii
povara luminii...