te ţin în braţe
tu nu îmi ceri nimic
dragostea ta e un măr
caramelizat
cuvintele se umflă şi plesnesc
nu mai rămâne
decât umbra
noaptea iese din mine
şi mă caută pe străzi

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii
S-a împlântat în visul meu, fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce pod peste răstimp şi naţii.

Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

Pot să-nteţesc tumultul din artere
Ştiind să tulbur umbra unui nor.
În trup să ferec clipa de plăcere

Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi vii, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.

lui Carmen

Ascunsă sub clic
semnată Y
prietena mea cu capul în jos
sau tălpile spre lună

trup de praştie
ochindu-mi asemănările
şi găsindu-le
prietena mea Y

eşti blondă...

ba nu

eşti frumoasă...
ba nu
eşti ştiutoare
ba da...
îţi citesc ochii

în litere
mă înveţi România

rătăcită-n Balcanii

atlasului de pe rafturile