timpului... nu-i tremură niciodată mâinile îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa numai mie îmi tremură mâinile când încerc să mă rad îmi zic mereu astăzi trebuie să fiu mai frumos poate mă întâlnesc cu sublimul mă îmbrac cu acelaşi costum de haine pe care îl port de-o viaţă cuvântul meu merg pe stradă râzând poate că mă voi pierde în această forfotă şi timpul mă va scăpa din privire însă oamenii se întorc la casele lor rămân singur în faţa destinului
avem aceeaşi umbră-nflorită-n coapse ca o mângâiere plânsă-nvechită prin iarba lascivă cosită proaspăt la amiază
mi-e umbra de-orizont-mpletită zvâcnire de-albastru rotundă şi trează
jumate din umbră-mi începe cu altceva solstiţiu naufragiat printre pleoape răscolitor contur de migdal heraldic exod de opal rombos lichid pe colţul de noapte...
aceeaşi umbră-nrourată-n gând deschide foşnetul cărnii flămând mai tandru-nflorită cu încă o noapte...
dragă mamă, tu ştii că te privesc de fiecare dată când soarele răsare pui streaşină palma la ochi peste hotare aştepţi un semn şi soarele apune iară şi dispare
la mine-n această cămară vorbesc pe-o altă limbă cu pereţii aceştia-mi sunt profeţii care-mi vestesc că astă-seară va curge sânge-n călimară şi eu pe mine mă voi spovedi:
m-am trezit cu tine pe fereastră cu toate depărtările atîrnate de haine, într-o neorînduială sonoră din alaltăieri
convinsă păream de lucrurile ninse, aşezate prin sertarele memoriei
ele au încremenirea viscolului îmi şopteşti totul zace prin tine ca-ntr-un tablou Dali trecutul este un copac înflorit lăsat în urmă pe autostrada clipei
s-ar putea într-o zi cineva din fereastră să te îmbie cu fructe înfiorat încă, ameţit de gustul răvăşit al tinereţii...
La început am crezut că am iubit picătura... Apoi am crezut că am urât picătura. Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac. Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer. Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva. A fost interesant, dar copilăresc. Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om. Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!
voi face dragoste cu umbra în fiecare seară şi se vor naşte molii în jurul candelabrelor tot ce-a trecut - preludiul unei morţi subite în lumea tenebrelor se zbat idei cu instincte de fiară lasă-te sedus de tăcere când viaţa-i amară mănâncă-ţi unghiile
voi face dragoste-n oglindă cu fiinţa mea imaginară stropi de sudoare pe pielea netedă şi rece fantomele-şi aruncă plasele prin vise dorm iepureşte cu ochii agăţaţi de realitatea chioară
Comentarii