Vino iubito-n Elohim cu mine,
Unde veghează munţi de foc şi slavă,
Tulbură şoimul cu privirea-i gravă,
Despoaie umbra serilor blajine.

Împreunări cu revărsări de lavă
Ne-or birui suflarea şi ne-or ţine
În miticul altar din lumi divine
Purtat solemn pe frunze de agavă.

Ai să-ntâlneşti palate părăsite
Cu stins ecou în turnuri ce împung.
Să baţi în poarta zorilor tivite

Cu fir de-argint. Pe trepte te ajung.
Te voi iubi sub bolţi din vis urzite,
Iar clipele s-or tângui prelung.

19 august 2004

în seara când ai fost plecată (poem in proză, din ciclul "memoriile lui kaspar")

Am două ţevi în faţă şi geamul în stânga. Nu mă hotărăsc spre care să mă uit mai întâi. De la dungile de pe perete îmi vine căldura. Prin partea cealaltă iese.

Parcă nici Beethoven nu mai e Beethoven pe care îl ştiam. Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam... tatatatamtatatatamtatatataaam tatatatamtatatatamtatatataaam... Tatataaa tatataaa, tatata ta ta... frumos jazz mai cântă şi băiatul asta; parca ar fi viu, aşa strigă la mine.

torente de trandafiri inundă fântâna
şi
se răspândesc printre maci, in gherghef.
*
ciorchini de flori de salcâm se scutură
peste
parcul sfinţit de privirea
invăluită in purpurile inserării.
*
iedera o infăşoară drăgăstos peste umeri
iar
eu mă desfac asemeni cufărului inchis
căruia
i s-a rupt sigiliul.
*
chemarea clopotelor dezlănţuite, mă poartă
prin firida inimii,
ca
o umbră sedusă de undele lacului.
*
captiv in mirajul culorilor.
mâine soarele va răsări
din

Lăstar răzbind prin ploaia nerodirii
E trupul tău, iubita mea eternă.
Trec flori târzii, cu steagurile-n bernă,
Nesocotindu-şi printre ierburi mirii.

Te-ai deşteptat uitând tăceri pe pernă,
Adulmecate-n aburii iubirii.
Obrazul tău adoarme trandafirii,
Sămânţa clipei cade-n brazdă, ternă.

La măr de aur voia ta pofteşte
Şi trupul cere zbaterea de vânt.
Cuprind din pârgul grâului, orbeşte,

Tăria coapsei blânde în descânt.
De mierea gurii tale se lipeşte
Un cer de foc, de apă, de pământ.

6 octombrie 2004