Tornade
şi
incantaţii de culoare
se ridicau din mare.
Salciile,
sălaşul indrăgostiţilor
aduc toamnei o ultimă
rugăciune.
Viilor
le-au fost furate
ruginitele frunze.
Cu părăsite şi austere cimitire
ale sufletelor
se aseamană.
Păunii
au evadat de pe
ulciorul olarului.
Norii
cu evantaie de pene
fac toamnei alese
plecăciuni.

. |

oraşul s-a oprit la mantinelă

exerciţiu liric


I

stropi de ploaie rece peste faţă

am plecat subit fără umbrelă

oraşul s-a oprit la mantinelă

aşteptând să treacă o paiaţă



vulturi de ninsoare-mi dau târcoale

lumea parcă nici nu s-a născut

bântuite de un spleen acut,

străzile o iau încet la vale;



orice părere pusă la index

zadarnic trece cu sublim efort

dinspre sacrificiu spre confort

evazivă ca o dura lex.



II

Vălul lunii dezveleşte coapsa pădurii
pe care stau încrustate zânele
codrul mai înţelept, îşi pavează scorburile
de la început
Metodic prinţul caută mărul până la floare
recuperându-şi în sfârşit liniştea pierdută
Resturile de pâine fac trilul,
în guşa plină
drumul către casa părintească
e de nerecunoscut
Pe câmpul de luptă
Homer adună săbiile rupte
care numără morţii
Inspirată luna nu mai citeşte poveşti
zânele bune au ajuns în stradă
şi cele rele
iar nunţile sunt cu dar
sau deloc

Dar

Atlanţii cu plete de alge
mi-au invadat visele
să-mi aducă în dar,
în fulguraţii de har
şi de coşmar
o mare
chemare:
mă îmbiau s-ascult,
în al mării tumult,
sub clopotele meduzelor,
glasul tainic al muzelor,
din adâncul mărilor,
unde murmura de mult
Cântarea Chemărilor