Desigur, sunt poveşti mult mai interesante decât cea a unei bancnote, fie ea chiar una de douăzeci de dolari. De istorii, ce să mai vorbim?! Dar ea, povestea, a picat exact într-o săptămână în care evenimentele obişnuite, normale, erau cam rare. De singurul subiect vechi-nou se ocupa colegul meu, cu mult mai multă experienţă: despre cearta dintre Palate scria de vreo trei ani... Mie, Şefu mi-a dat ordin să scriu despre o "întâmplare cât mai inedită". Şi mi-am zis că ce poate fi mai inedit decât să scriu despre o bancnotă?

         ...să fie ochiul ce reflectă induse stări

         ce se aruncă-n gol

         de la-nălţimea splaiurilor tale

         să fie clipa când rostogoleşti

         aşa cum poţi mişcarea celorlalte

         ar trebui(răspund chemările de peste veacuri)

        ...cînd mă întorc pe partea asta

       îmi şiroieşte inima ca apa

      să-mi sfarme tîmpla şi nu alta

      alteori

      măicuţa mea

      cînd îmi punea în mînă

      cu dragoste urciorul

Abia săltând peste valuri,
purtând în cale pocaluri
cu vin şi smaralde,
bogăţii aducând,
corabia vine adusă de vânt.
Vin copiii cântând,
între mal şi vapoare,
ei strigă aceiaşi chemare:
Veniţi, avem peşte,
Domnul iarăşi ne hrăneşte,
avem peşte, avem peşte!
Copii plesnind din palme
se adună la mal,
chiote se ridică
când saltă un val.
Vin fetele sfioase din sat
şi lasă urme de aur în nisipul uscat.
Femeile privesc lung către zare
ascultă în zarvă apropiata chemare.
Avem peşte, avem peşte,