Deschid fereastra.
Somnoroasă,
Noaptea-şi ridică imensele cortine.
Cu-n nechezat de aripi
Tot cerul se revarsă-n mine.

Miei albi de nori
Se joacă acum in voie
Sub epiderma albăstruie.

O aripă de vultur
Imi iese din retină.
Işi caută frenetic
Cuibul-ghirlandă,
Cazut
Pe-un colt de stâncă.

Pe palma dreaptă
Am desenată
Linia orizontului.
Iluzia
Ce
Ma desparte de mare.
Pântecul ei ascunde
Glasul tau.
După o ploaie de săruturi
Naşte-n triluri
Curcubeu.

nici nu am început bine şi am sfârşit cuprins de exaltare
m-au vrăjit cuvintele şi jocuril...

Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Paşnica scenă terestră.

Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge ţoale
Înşirate pe o sârmă.

Toată curtea-i agitată
Şi moţatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.

Gâştele par liniştite
Şi prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.

ne pas nier la mort des grands arbres

pensons-nous au-delà de nuages

aux contours confus de leur lunaison 

imperceptiblement

nos vocables jaillirent

en accueillant l'espérance

de la dernière résurrection des feuilles

c’est une séparation consentie