E grea munca de ziarist. Mi-am dat seama imediat după ce mi-am făcut intrarea la un cotidian nu tocmai de prima mână - dar cu pretenţii. Până spre seară mi-am cam dat seama, cu tot spirtul meu de auto-confidenţă, că nici nu am stofă de jurnalist. Dar să o iau de la început.

VIS

Traducere din Paul VERLAINE

Renunţ de azi la poezie!
De mîine fi-voi om bogat.
Să vină alţii la frecat:
Hei, cine îmi va fi sosie?

Frumoasă trabă! Jinduiesc
La martori, ore de baladă,
Terţine cînd ritmam cascadă,
Tîrziu în noapte, viers zeiesc.

Sub luna clară, sidefie,
Lucind în punţi scînteietoare,
În apa, valuri mişcătoare,
Parisul-cimitir învie.

Las fericirea să-mi revină,
Las tinerilor lira, trilul!
Şi las delirul, verva, stilul -
Vreau moştenirea, punga plină!

pe malul Dunării,
ochi ca migdalele
mângâie valurile.

perechi-perechi,
tineri
dispar
în aburi de şoapte de iubire.

perdele de nori,
brodate cu flori,
împrăştie-
pe câmpuri,
delicate parfumuri.

stânca-lovită
de a Pegasului copită,
tresaltă;
un izvoraş-asemeni unui prunc drăgălaş,
sare într-un picior,
revarsă
prin păduri...
bucurii de primăvară.

pietre albe şi roşii,
fire de lână...
la pălăria vântului:
un mărţişor.

Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzândă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plângeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmântate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sângelui bolborosind