Texte din Cenaclul Literar

Ruga unui poet

Nu-mi lua \"Cuvântul\"
doamne
şi nu ucide-n mine \"noaptea\"
în care
ca un nebun te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul tău de gheaţă
oglindind
ca un balans- sfârşitul -
deasupra hăului...ce-adulmecă tăcerea.

O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se \"nasc\" muribunde...

...simt spaima Gologotei
pulsând ca o rană în sânge...

Cenaclu Literar: 

Ucenicie de ziarist

E grea munca de ziarist. Mi-am dat seama imediat după ce mi-am făcut intrarea la un cotidian nu tocmai de prima mână - dar cu pretenţii. Până spre seară mi-am cam dat seama, cu tot spirtul meu de auto-confidenţă, că nici nu am stofă de jurnalist. Dar să o iau de la început.

Cenaclu Literar: 

Tu cel ce cauţi taina într-o filă

Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol din veşnice năvoade

Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine

în duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?

Cenaclu Literar: 

Vis - Paul VERLAINE

VIS

Traducere din Paul VERLAINE

Renunţ de azi la poezie!
De mîine fi-voi om bogat.
Să vină alţii la frecat:
Hei, cine îmi va fi sosie?

Frumoasă trabă! Jinduiesc
La martori, ore de baladă,
Terţine cînd ritmam cascadă,
Tîrziu în noapte, viers zeiesc.

Sub luna clară, sidefie,
Lucind în punţi scînteietoare,
În apa, valuri mişcătoare,
Parisul-cimitir învie.

Las fericirea să-mi revină,
Las tinerilor lira, trilul!
Şi las delirul, verva, stilul -
Vreau moştenirea, punga plină!

Cenaclu Literar: 

bucurii de primăvară

pe malul Dunării,
ochi ca migdalele
mângâie valurile.

perechi-perechi,
tineri
dispar
în aburi de şoapte de iubire.

perdele de nori,
brodate cu flori,
împrăştie-
pe câmpuri,
delicate parfumuri.

stânca-lovită
de a Pegasului copită,
tresaltă;
un izvoraş-asemeni unui prunc drăgălaş,
sare într-un picior,
revarsă
prin păduri...
bucurii de primăvară.

pietre albe şi roşii,
fire de lână...
la pălăria vântului:
un mărţişor.

Cenaclu Literar: 

Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătăţii)

Craterul vulcanilor de deschidea
ameninţător
sub povara gândurilor
„Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva
„Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în faţa filosofiei sterile...
cum să poţi locui într-o singurătate din care
sunt izgoniţi
zeii şi legendele?

Cenaclu Literar: 

Basm de toamnă fără revoluţie

Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzândă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plângeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmântate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sângelui bolborosind

Cenaclu Literar: 

Poème

Les jours qui passent

s’alignent les unes après les autres,

pareil aux wagons d’un train.

Et comme ceux-là,

quelques uns

sont pleins,

d’autres

vides.

Toujours le vide est triste et désolant.

 

Cenaclu Literar: 

Aveti o durere?

Cara in spinare cocosatul
o salba sfarsita in cantec.
Nu-i este frig,
nu-i este foame
si nu doreste incoronare pe tron.
Ispitit a fost cand incepuse
sa desluseasca fata lumii.
Bolborosea cuvinte incatusate
ramase batrane
doua cate doua.
Impartea lumanari
pentru lipsa vesniciei
si intreba convoaie de astre:
- Aveti o durere? Imprumutati-mi-o
pana la judecata atat de aproape.
Stiti icoanele au ramas pe ganduri
altminteri
as fi tras semnalul de alarma.

Cenaclu Literar: