Texte din Cenaclul Literar

Povestea lui Ochilă 2 (În căutarea lui Harap Alb)

Aşa se face că într-o zi, în una din aceste întâlniri cu învăţaţii, unul dintre ei pomeni de o carte rară, de care nu mai auzise nimeni.

- De mult ştii despre ea? sări imediat Doamna.

- Am auzit vorbind despre ea o femeie, o străină, zise Pun al Treilea, învăţatul respectiv.

- Ce fel de femeie? Ce ştii despre ea?

- Nu ştiu prea multe. A apărut în vecini acum câtăva vreme. Şi-a deschis un mic magazin de ierburi şi leacuri, iar fata ei ghiceşte clienţilor în cărţi şi în palmă.

- Ce zicea despre carte? întrebă Doamna.

Cenaclu Literar: 

Nedefinire

Amurgul ma lasa rosu, in suflet,
si o tentatie a amintirilor violete,
imi preumbla prin inima, pas cu pas...

Un sfarsit melancolic, mereu,
mai aproape, ma cheama
Spre Taina izvorului
Fiecarei zile trecute.

Rasaritul ma regaseste mai albastru,
cand prin vene, mi se scurg
pestisori si albatrosi de-ai clipei...

Savurez pe balcon, un ceai cu rom,
si un album cu poze, amintiri!

Cenaclu Literar: 

Dar

Dar

Atlanţii cu plete de alge
mi-au invadat visele
să-mi aducă în dar,
în fulguraţii de har
şi de coşmar
o mare
chemare:
mă îmbiau s-ascult,
în al mării tumult,
sub clopotele meduzelor,
glasul tainic al muzelor,
din adâncul mărilor,
unde murmura de mult
Cântarea Chemărilor

Cenaclu Literar: 

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

Cenaclu Literar: 

Anonimat

În nopţile de noapte
cu fiecare vis
îmi incendiez
amprentele sufletului
până-n zori
când îmi cresc altele,
oarecum, aceleaşi
În noaptea nopţilor
îmi calcinez
ADN-ul,
până-n zori
când lumina lor,
îmi restituie chipul
oarecum acelaşi
amprentat,
ADN-iat,
calcinat
de-anonimat

Cenaclu Literar: 

Basm de toamnă fără revoluţie

Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzândă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plângeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmântate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sângelui bolborosind

Cenaclu Literar: 

VEZUVIU TÂNĂR

VEZUVIU TÂNĂR

Fată cu oase de-argint
Marea te-nlănţuie şi astăzi
Pe de-a-ntregul
Îţi mai aduci aminte de
Sărutul meu cu gură de foc
Când cerul pocnea ca un pepene negru?

Ursitul şi-aruncă săgeata din prag
Acolo unde pulberi mă-nving
Marmură deasă i-aştern sub picior
Să vină-n lumină, în somn îl cuprind
Şi sufletu-mi saltă sălbatic sub nori.

Cenaclu Literar: 

Pictorul de poduri


eram în ultimul tramvai purtînd şevaletul demodat
şi dacă îţi spun cum pictam din nou pe furiş
peisajul uitat despre lumea întoarsă din mine
prin camere cu oglinzi acoperite de cearşafuri

uleiurile îmi vibrau sub degete ca atunci
cînd eşti singur şi vezi în depărtare podul de flori
străvezie fata morgana
poate că am coborît demult dincolo
de la o vreme cineva adună culorile uscate pierdute
sau e urma albastrului cobalt
despre care nimeni nu a scris în decembrie

Cenaclu Literar: 

DÉJÀ VU

- Stefane, ştii tu cu cine m-am întâlnit eu astăzi?
- Nu, dragă!
- Cu fosta mea colegă de bancă de la liceu - Vasilica. Ţi-am povestit parcă de ea, nu?
- Da, spuse plictisit bărbatul, de câteva ori.
- Hai măi, nu mai fi aşa de morocănos! Îţi spusesem că se mutase la Oradea după primul soţ. Astăzi, când am vorbit cu ea, mi-a mărturisit că după ce a divorţat acum cinci ani, s-a recăsătorit cu un tip de la noi din oraş. S-a mutat înapoi acum trei luni.
- Ce bine...

Cenaclu Literar: