Texte din Cenaclul Literar

Ruga unui poet

Nu-mi lua \"Cuvântul\"
doamne
şi nu ucide-n mine \"noaptea\"
în care
ca un nebun te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul tău de gheaţă
oglindind
ca un balans- sfârşitul -
deasupra hăului...ce-adulmecă tăcerea.

O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se \"nasc\" muribunde...

...simt spaima Gologotei
pulsând ca o rană în sânge...

Cenaclu Literar: 

Marcela dă examen

Marcela este o femeie înaltă, brunetă, cu părul adunat cel mai adesea într-un coc înalt. Faptul că poartă pantofi (sau sandale) cu tocuri înalte, butucănoase, o face să pară chiar mai înaltă. Este totuşi destul de masivă pentru a nu părea slăbănoagă. Trecută de mijlocul celui de-al treilea deceniu de viaţă, vorbăreaţă, o ştiu mai ales de pe hol. Stă pe treapta de sus a scărilor, mai tot timpul cu o ţigară în mînă, cu o cană de cafea – parcă, de negolit – alături. E adeptă a cafelei „americane”, are o cafetieră cu filtru care bolboreseşte, cu intermitenţă, toată ziua.

Cenaclu Literar: 

Călător printre cuvinte 3

Călător printre cuvinte 3

agheasma florilor persane
miruia coliba cerşetorului peruvian

degetele ironice plesneau carnea abstractă,
mâna se-arcuia peste un haos medieval.

cu un sceptru istovit şi mirat
loveam în predicile unor poeme abandonate.

pictorul utiliza un limbaj geometric,
un verb şchiopăta într-o zi de marţi.

idei oranj şi gri, cuvinte înţelepte,
în Marea Nordului sirene, cioplesc nume alcaline.

lacrimi în cercuri, laptele din ţâţe,
corăbii convalescente , contemplă guri rotunde.

Cenaclu Literar: 

Mansardă

Ai stat în mansarda timpului meu,
la casa unde împrejmuiau gardul conifere şi foioase
şi miroseau fragii roşii dându-ţi reverie.

Acolo tu ai gravat melancolia,
i-ai dat cel mai frumos pământ în a ei sculptură.
Miroseau cuvinte a floare de câmpie.
Gustai tăcut la masă praline şi nuci
şi beai o cană din izvor apropiat.

Te-am auzit foşnind în noapte lungă
pe scaunul unde ai stat, de insomnie, treaz.
Vântul trecea izbindu-se de casă,
geam ai deschis
să-l poţi lua în palma ta.

Unde se înnnălţau Zorele în funie groasă.

Cenaclu Literar: 

Sub osii ruginite plânge şina

Sub osii ruginite plânge şina
Înşerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverşunat hodina
Zvârlind pe trenul obosit ocara.

Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte rătăcit pe ram.
Măi Adrian, ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos târziu mai am.
Închid un gând zăbavnic pe hârtie
Şi mi-a fugit sonetul sterp pe geam.

25 mai 2005

Cenaclu Literar: 

Despre singura femeie...

 

As putea să vă spun că o cunosc
că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]]
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Ritmuri 1

Ritmuri 1

trei eunuci căutaseră să-şi dispute
o parte din gândurile aruncate
în subteranele cuvintelor decolorate.

aseară, la singurul cinematograf cochet,
devorai angoasele ciclopilor
şi ochii necuvintelor.

câteva pisici artiste hăituiau, nestingherite,
un avocat de provincie
cu gust de cerneală şi litere.

poemul iluziilor fusese răvăşit
de câteva dileme necircumscrise
care se cuibăriseră
la sânul rotund al vorbelor rostite.

Cenaclu Literar: