În dimpotriva raiului nu plouă,
Căci toamna are-accesul interzis
Şi nici nu ninge când e lună nouă,
Iar iarba este verde de Paris

Aici nu cântă niciun greier vara
Doar patefoane fără căpătâi
Zgârie arii când se lasă seara
Din operete ale nimănui

Nu sunt privighetori, de unde zboruri
Sub cerul de hârtie stacojiu ?
Doar vise dezosate după storuri
Şi crânguri mov cu arbori de sicriu

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?
Ţi-am lăsat-o s-o păzeşti
Ş-acum tu mi-o arvuneşti
Pe un pumn de cucuruzi
Să-ţi hrăneşti puii tăi cruzi
Ce-or lua, când vor fi mari,
Dragostea de la hoinari.

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea
Şi la timpul de poveşti
Să îmi spui pe cin" iubeşti.
De ce oare mă acuzi
Că mi-s ochişorii uzi?
Dă-mi noroc de la coşari
Şi cântec de lăutari.

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea!

prima dată când m-a născut
m-a aşezat între ghilimele
şi mi...

nepregătiţi de iarnă
sunt ochii

vin primii colindători
printre troiene
chiuind

potop de luminători
aproape rotunzi
inundă spaţiul din retine
cu muguri lichizi

miei curg pe obraz
sub ghilotină
de argint

pleoapă de nea
peste imperii fierbinţi