Texte din Cenaclul Literar

Sonet 1 - Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua

Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,
Mărgeanul pe-a ta gură să trăiască,
Un fulg aprins sub pleoapă să se nască,
Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Iarba tăcută roua s-o vestească,
Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,
Un nor ucis să-şi verse-n sânge neaua
Şi biciul poftei blând să te lovească

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,
Să te cuprindă crinul în beţii
Vărsând licori de patimi vindecate,

Cenaclu Literar: 

Supravieţuim jocului

timpului...
nu-i tremură niciodată mâinile
îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre
ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa
numai mie îmi tremură mâinile
când încerc să mă rad
îmi zic mereu astăzi trebuie să fiu mai frumos
poate mă întâlnesc cu sublimul
mă îmbrac cu acelaşi costum de haine
pe care îl port de-o viaţă cuvântul meu
merg pe stradă râzând
poate că mă voi pierde în această forfotă
şi timpul mă va scăpa din privire
însă oamenii se întorc la casele lor
rămân singur în faţa destinului

Cenaclu Literar: 

De la Editura Humanitas in format Ebook

Amelie Caracas - Strada Humanitas Digital, Literatură / Colectia: Ebook EBOOK – EPUB „Casa noastră fusese demolată, ca atâtea altele, pentru a face loc giganticei Case a Poporului.“ Așa începe romanul Ameliei Caracas, o împletire de istorii personale, de vieți trăite la vedere ori într-ascuns, pe străzi cu nume pitorești, astăzi uitate, într-un București din care n-au rămas decât amintirile.

Cenaclu Literar: 

Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătăţii)

Craterul vulcanilor de deschidea
ameninţător
sub povara gândurilor
„Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva
„Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în faţa filosofiei sterile...
cum să poţi locui într-o singurătate din care
sunt izgoniţi
zeii şi legendele?

Cenaclu Literar: 

vibratie

Inima unui mugur de brad
vibrează
la venirea primăverii.

Inima unui copil părăsit
vibrează
la atingerea dragostei.

Inima cerbului, din deasa pădure
vibrează
la zgomotul paşilor.

Vibrează cu mine
intreg universul,
cand inima mea
vibrează
odată cu inima ta.

Cenaclu Literar: 

Calcam pe iarba de sarut nebuna

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

Cenaclu Literar: 

Urme de trecere

pământ acoperit cu ploi de cireşe
răscoapte în livada din inimă
în tine apun
constelaţii de vise fără noroc
şi germinează seminţe de comete
din oseminte păgâne
botezate creştineşte
cu apă şi foc

cum ai putea înţelege
aceste urme de trecere
cu neroditoare minte de ape
şi neroditor pântec de piatră?

Cenaclu Literar: