Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Iubirea mea de liniste deplina

Iubirea mea de linişte deplină
Apare-n trup din legi mereu înalte.
E o iubire neoprită-n halte,
Îmbietor de tandră şi senină.

Nu caută-ntrupări din strâmbe dalte
De presărat pe suflet în surdină,
Nu se revoltă fără nici o vină
Pe cei ce vor în scări de foc să salte,

Nu osteneşte-n sine, nu abundă
În rod gustat mereu ca antidot.
Întinde-n gând cărări ca să le-ascundă

De tot ce vreau să-mi amintesc şi pot.
Iubirea mea de linişte profundă
Mai crede totul şi îndură tot.

17 aprilie 2004

Cenaclu Literar: 

Rătăcit prin subteranele minţii

îţi voi zice în cât mai puţine păsări posibil
cât de negru e cerul spre care privesc
îţi voi zice cum îmi trece-amintirea prin faţă
ca o pisică neagră şi scuip
şi fac trei paşi înapoi
îţi voi zice cum se deposedează iubirea de arme
şi cum veşnicia este doar o afacere cu fântâni
în care se spală banii murdari
îţi voi zice cum a intrat un fir de nisip
în ochii timpului şi cum a lăcrimat pe ascuns
îţi voi zice cum cei mai buni prieteni
vin în vizită cel mai puţin
îţi voi zice cum prin subteranele minţii

Cenaclu Literar: 

Poem impudic de toamnă

părul meu de frunze cuminţi
descreşte incendiar în arbori
ca în oglinzi suprarealiste

frunzele din vârf cad primele
aşa cum infrasentimentele capitulează
aruncându-se naiv din înalt
peste apă, peste iarbă, peste asfalt

frunzele de (la) bază
ancorate în raţiune de stâncă
se lasă mai greu ademenite de neant
să se desprindă acum nu cutează
se împotrivesc îngheţului încă

de ce să îşi piardă ambiţiile
aruncându-se aşa devreme
pe moalele aşternut de înaintaşele lor
capotând cu zecile, sutele, miile?

Cenaclu Literar: 

Cutia neagră a nostalgiei

căzuseră toate sinonimele disperării
nostalgii cu torsul plin de zăpadă
pelerini purtând imprevizibilul vis
trecut prin foc şi sabie

desenam cândva la teu şi echer
schiţe de schiţe, lucrări tematice,
abrevierile tandre genunchiului tău
conturat prin alveole asimetrice
sacadate axonometrii en plein air
dimineţi pierdute

tout s"efface

Cenaclu Literar: 

Cântecul fără nume

Cântecul fără de nume

Întoarce-mi cântecul fără de nume
ăla vechi cules
din vise de şarpe
pentru dragostea mea.
Se scutură florile în ceaţă
- mărturie a unui timp
iertat de îngeri.
Misterul nu se mai risipeşte
ca pe vremuri în întrebări
se logodeşte spre nord
cu o rudă divină.
Pentru tine am oprit cuvintele
să doarmă,
le-am trezit de dimineaţă
răstignindu-le de prisos prin lume
ca să înţelegi că tristeţile uneori
bat ca nişte clopote izbite de ger.

Cenaclu Literar: 

poemele lunii

**lui LORCA**

ciupind coarde de şovăitoare ape,
luna
seceră
scântei din pietre:
nisipul alunecă printre degete.

tânguirea saxofonului în tunică ochilor
orizonturi deschide,
în timp ce
pe acoperiş
pisica
o ia drept oglindă.

**Semiluna**

copaci,
în crengile voastre
luna
fluturi de cântece cloceşte!

naştere,
unde îţi duci rădăcinile?
în ce pământuri
inimă mea va auzi baladele nopţii?

**Copaci**

Cenaclu Literar: 

Gravitaţie

Gravitaţie

Ţipau păsările fără glas,
căutându-şi cântecele
pierdute în văzduhul de lumină,
risipite în cuiburile din nouri
Furtuna le-a răpit graiurile,
izbindu-le
de cerul,
de marea
şi de pământul
înghiţite de seninul
orbitor
şi uimitor;
le intuiam ciripitul,
gravitaţia sorbea înfinitul

Cenaclu Literar: 

Sonet 187

Izgonitor de vorbe voi rămâne,
Să nu alunge zbor de rândunică.
De şoapta ce mă-nlănţuie mi-e frică,
Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne.

Privesc în mine. Tihna se ridică,
Agonisind puterile-mi bătrâne.
Doresc ca Fiica Marii să îngâne,
Cu mine-odată, ruga-mi de furnică.

Dau la o parte lestul din rostirea
Scuipată-n ţipăt cu profilul dur.
Izbesc în miezul lui spărgând zidirea

Şi mii de cioburi se desfac în jur.
Ce a rămas din mine e uimirea,
Un cuget simplu, roditor şi pur.

Cenaclu Literar: 

Sălbatică nălucă-i amintirea

Sălbatică nălucă-i aminirea
Acelor clipe flămânzind prin vreme
Şi ţintuite-n trupul care geme,
Târât prin gări, să-şi vândă putrezirea.

Ce am făcut să mă dezbar de creme
Mânjind cu spaime gestul şi privirea ?
Ce am rostit ca să ascund uimirea
Rămasă-n joc de false teoreme ?

Încă mai trec printre zidiri străine.
Pe străzi murdare visul cade mut.
Din zeci de taine una mă reţine

La umbra ei cu zbor necunoscut :
Cum să înving în lupta mea cu mine,
Cum să-ntremez picioarele-mi de lut ?

2 noiembrie 2004

Cenaclu Literar: 

Raza de soare

Ce tainică mişcare
într-o rază de soare
pe ape săltând.
Ce întâlnire sclipitoare,
ca într-o dragoste mare.
Ce şoaptă susură izvorul,
chemând la el raza şi dorul.
Ce veselie împărtăşită,
ce dragoste nedumirită,
şi ce mirare lucitoare,
lumina ce-i cade pe chip.

24 septembrie 2007

Cenaclu Literar: