Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Abrupt atac, aripă amuţită

Experiment 1 ( litera a )

Abrupt atac, arípa amuţită,
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită.

Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund, alica aţipită.
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate.

Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral.
Aulic ax acoperă altare

Actinii-albastre au ajuns aval.
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal.

Cenaclu Literar: 

Sonet 212 - Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ?


Ilustratie de Daniela Moga

- Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ?
Pe înţelept copilul îl descoase.
Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase :
- în ţara-n care mai domneşte focul.

Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase
Apar în zare., - Unde mi-e norocul ?
Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul .
- Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.

Cenaclu Literar: 

Ravel

Toamna
cu buze zemoase si privirea dulce
adulmecă amurgul-roib zburător
pe deasupra dealurilor ;
copitele lui infiorează unda necruţătoare a timpului
cu
pulberi de sticlă astrală.
Râul linistit isi mână hergheliile de ape limpezi, in timp ce
clapele cristaline ale unui pian ingâna j"eux d" eaux .
Rânduri, rânduri ingenunchează in fata ei
dornici
să-i mângâie si să-i sărute pe frunte.

Cenaclu Literar: 

Despre singura femeie...

 

As putea să vă spun că o cunosc
că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]]
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Foc albastru - Serghei ESENIN

FOC ALBASTRU

Traducere din Serghei ESENIN

1

Zboară-n vînt iuţit albastrul foc,
Am uitat din prag nemărginirea...
La scandal renunţ, la primul joc -
Prima dată cînt timid iubirea.

La femei am fost, am tras tutun,
Fost-am ca grădina devastată...
Astăzi nu mai beau, nu joc nebun,
Nu-mi pierd viaţa fără judecată.

Mi-e de-ajuns să te privesc cînd vii,
Piere tot trecutul în uitare;
Ochii ţi-s vîrtejuri aurii,
Să nu poţi pleca cu altu-n zare.

Cenaclu Literar: 

Genus irritabile vatum

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator

Cenaclu Literar: