- Unde mi-e mama ? Unde-i este locul ? Pe înţelept copilul îl descoase. Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase : - în ţara-n care mai domneşte focul.
Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase Apar în zare., - Unde mi-e norocul ? Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul . - Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.
Toamna cu buze zemoase si privirea dulce adulmecă amurgul-roib zburător pe deasupra dealurilor ; copitele lui infiorează unda necruţătoare a timpului cu pulberi de sticlă astrală. Râul linistit isi mână hergheliile de ape limpezi, in timp ce clapele cristaline ale unui pian ingâna j"eux d" eaux . Rânduri, rânduri ingenunchează in fata ei dornici să-i mângâie si să-i sărute pe frunte.
As putea să vă spun că o cunosc că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]] chipul pierdut în aşteptări gura închisă peste mirări
aş putea să vă spun că o cunosc după culoarea şalului cum duce mâna la ochi să se uite în soare după cum părăseşte odaia şi intră în visele rânduite frumos la fereastră un pom lângă umărul gol în care fructele se îngrămădesc să se coacă
prima mea naştere a fost cu voia mea urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr că limba mea are două tăişuri şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit cât toată tăcerea pe care urma să o urlu la a doua mea naştere când urletul meu amuţit de atâta urlet m-a învăţat să urlu în mine din toate celulele mele să izbucnească un urlet tăcut m-am născut poet fără voia mea se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri de unde le scot de parcă aş fi un inventator
Comentarii