Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

În lumina primei dimineţi
senin înmuguresc,
din doruri ne-născute
şi flăcări adormite...
suflete albe,
albe
ca zăpezile primului
primului gând.

...mult prea curând,
culori pângărite
vor invada
leagănul sfânt
în care dorm
cu t

Ţi-am luat forma chipului
în palme
să-mi spăl faţa
în zori
cu apa
ochilor tăi...

să-mi amintesc
cum îţi era zâmbetul
lipit de sufletul meu.

Plouă cu frunze galbene
din altă toamnă,
toamnă iubirilor mute
demult
trecute prin noi....

Bunul meu Prea Bun

-tatalui meu Vasile, nume de sfint

Am fost la tine si era
Un inger linga crucea insingurata,
Parea tacut,o lacrima-i curgea
De pe obraz-doar el cu tine tata.