Sunt prea devreme, domnule, bătrână
Deşi, prin oase-mi bat, adesea, cerbi
Şi sângele meu are gust de ierbi
În care doame-aprinderea păgână

A unei stele-n care-ngheţi şi fierbi
În clipa-n care-i simţi curgând prin mână
Izvor din Axis Mundi drept fântână
Cu picurii diamantaţi... superbi,

Nu ţi-ai dori alături să-ţi rămână
Spre ziuă, răni hidoase-n trup să-i vezi
Din carnea ei duhni-va a ţărână,

Pe care-n pumn, culege-o-vor aezi
Ce plămădind din ea un chip de zână
Ţi-l vor lăsa să-l binecuvântezi.

Stimată onorată... Instanţă de judecători, ştiu. Vă mulţumesc că m-aţi primit să-mi susţin cauza dreaptă, că borfaşu ăla de avocat mi-a tras clapa. Nu numai că mi-a fugit cu mireasa, dar mi-a luat şi banii! Nu, nu de nuntă – că îi scoteam maţele! – onorariul mi l-a furat. Da nu scapă el... D-aceea, ca să nu pierd timpul şi procesul, că bani nu mai am, m-am prezentat la şedinţă să mă apăr singur, dacă nu am gaşca p-aici.

năucitoare clipe, poeme indecente
aceasta este viaţa, un vis: festina lente
calvarul cu cocoaşă, copita de argint
cu fiecare vorbă, încerc să nu vă mint
cu fiecare scrâşnet, un gând se domoleşte
în fiecare faptă o moarte mă păzeşte
aceasta este viaţa, un vis: memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii
la margine de drum, doi oameni se iubesc
privindu-i cu tristeţe, şi eu îmbătrânesc
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorţişoară
nu-mi place nici izbânda pe calea cea uşoară

rochia argintie îmi vine bine
din profil e ca turnată din apă şi piatră
în jurul bustului...