mă rezum la trei silabe: iubite două: amor şi: mor
între palmele mele zâmbetul tău creşte cuminte pe ochi îţi aştern săruturi mii de cocori şi zbori şi zbor şi zburăm ne jucăm de-a v-aţi ascunselea printre nori
ieri am avut un vis ciudat te căutam, te strigam şi-mi răspundeai cu ecouri mă înveleai cu braţele culmi brazi, stejari, ulmi şi râuri plete învolburate curgeau în ropote în lacrimile strânse într-o noapte eram o mare, atât de mare-plină şi de dor
îţi voi zice în cât mai puţine păsări posibil cât de negru e cerul spre care privesc îţi voi zice cum îmi trece-amintirea prin faţă ca o pisică neagră şi scuip şi fac trei paşi înapoi îţi voi zice cum se deposedează iubirea de arme şi cum veşnicia este doar o afacere cu fântâni în care se spală banii murdari îţi voi zice cum a intrat un fir de nisip în ochii timpului şi cum a lăcrimat pe ascuns îţi voi zice cum cei mai buni prieteni vin în vizită cel mai puţin îţi voi zice cum prin subteranele minţii
ridică-ţi din cenuşa eşecurilor multe făptura ta străpunsă mereu de un pumnal şi ia-o de la capăt la vale şi la deal prin singurele locuri ce ştiu să te asculte
tu eşti mereu schilodul ce se regenerează prin boală şi cădere sortit să se ridice să-şi caute-n icoane mirabila matrice care-l înlănţuieşte şi îl înnobilează
Mitologia e o ramură stufoasă a ştiinţei care se ocupă de mituri. - Mama, mitul vine de la Dumitru? - Nu, vine din altă parte... - Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu... - Dragule, etimologic vorbind... - Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi româneşte că-n italiană faci prea multe dezarcorduri! - Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de poveşti pentru oameni mari pe care le citesc copii...
Cei ce au avut un mare rol în formarea Canonului Noului Testament au fost "ereticii", în primul rând Marcioniţii (din "şcoala" lui Marcion din Sinope; până spre sec. III d.Hr. ajunseseră să numere sute de mii de credincioşi. Numai faptul că împăratul Constantin a impus creştinismul "ortodox şi catolic" ca religie de stat a făcut ca mulţi dintre noi să nu fim Marcioniţi, Arieni sau Gnostici...). Aceştia respingeau în totalitate moştenirea iudaică, pornind de la afirmaţia că Iisus era Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu - şi nicidecum om.
Intoarce-mi cantecul fara de nume ala vechi cules din vise de sarpe pentru dragostea mea. Se scutura florile in ceata - marturie a unu timp - iertat de ingeri. Misterul nu se mai risipeste ca pe vremuri in intrebari se logodeste spre nord cu o ruda divina. Pentru tine am oprit cuvintele sa doarma, le-am trezit de dimineata rastignindu-le de prisos prin lume ca sa intelegi ca tristetile uneori bat ca niste clopote izbite de ger.
Vericule, vericule, tare mi-a fost dor de chipul tau străfulgerat de lumina bunătăţii şi blândeţii ! Deşi peste creştetele nostre au trecut valuri, valuri de vremuri, te simt aici lângă mine, cu fruntea sprijinită pe genunchi urmărind : gesturile pline de compasiune ale mamei când işi scalda copilul ; bucuria juvenilă a Saftei, in mijlocul florilor ; pe Mos Niculaie Cobzarul meditand la zădărnicia vieţii.
Comentarii