Texte din Cenaclul Literar

Aveti o durere?

Cara in spinare cocosatul
o salba sfarsita in cantec.
Nu-i este frig,
nu-i este foame
si nu doreste incoronare pe tron.
Ispitit a fost cand incepuse
sa desluseasca fata lumii.
Bolborosea cuvinte incatusate
ramase batrane
doua cate doua.
Impartea lumanari
pentru lipsa vesniciei
si intreba convoaie de astre:
- Aveti o durere? Imprumutati-mi-o
pana la judecata atat de aproape.
Stiti icoanele au ramas pe ganduri
altminteri
as fi tras semnalul de alarma.

Cenaclu Literar: 

Taina iernii

Taina iernii :: incursiune in spatiul n-dimensional

Noapte
mirifică, de taină.
Stelele
in rochii de seară,
decoltate
murmura colinde,
in timp ce
asceţi
in sutane albe
agătaţi
de scara ingerilor
fumează din pipa
inţelepciunii.
Norii,
mustăcioşi
ajută cuvioşi
luna
sa cearnă faina,
sa facă colaceii
pentru micii
colindători.

Cenaclu Literar: 

ca loc de refugiu - ecoul


...tot mai aproape rostogolirea
parte înfrigurările mîinii
parte tăcerea
pînă la gît în asfalt
mai pune
şi lacrima celuilalt ochi în desfăşurarea rostirii
- tulburării -
ca loc de refugiu al cîrmei
unde departările în largul ecoului
de nu mă uita
al niciundelui
cu un ochi mai puţin
ne revine...

Cenaclu Literar: 

a zburat dintre noi o pasăre fără nume

a zburat dintre noi o pasăre fără nume

din pieptul meu s-a deschis ca un stindard de sânge

doar eu am văzut-o la amiază

printre semne

cu aripi cioplite în piatră amară

s-a ridicat din carne

până când zadarnic te-am strigat

să-mi fii trup şi suflet

muntele îşi leapădă umbra

crevasă tăiată sub cer

pe inima deşertului

chip de întuneric şi spaimă

va fi să-ţi fie

cel ce poartă

uitarea zidită

penumbrei.

Cenaclu Literar: 

Am bătut la poartă

Am bătut la poartă

am bătut la poartă mi-a răspuns o inimă
sunt flămând nedormit nu ai o cameră liberă
ca orice amărât plătesc în natură
pentru început primeşte gratuit
un sărut

am bătut la poartă ţi s-au deschis buzele
focul era aprins am mai aruncat nişte lemne
braţele picioarele camera umedă
doream un cutremur
în grade celsius

Cenaclu Literar: 

păcatul meu cel mare

păcatul meu cel mare
este de a fi fost scrisă
lângă tine
căutându-ţi
peste veac
imaculata mireasmă a mâinilor
mimând aceleaşi gesturi
indescifrabile
arabescuri
de pe Planeta Viselor cuminţi
printre pisici şi orătănii
nemuritoare
împletind
basme
la nesfârşit
în dimineţile noastre
secrete
precum albastrul
geamăn din priviri...

păcatul meu cel mare
este
c-adorm
şi-acum
sub icoana ta

iar lângă uşa
plânsă,
stă
mama mea

Cenaclu Literar: 

Particula-n oceanul de cuvinte

Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

9 iunie 2004

Cenaclu Literar: