O ALBĂ LUNĂ (CÎNTEC)

Traducere din Paul VERLAINE

O albă lună
Luceşte-n ram;
Clar, creanga sună,
Nitam-nisam -
Parcă s-agită...

O, mult iubită!

Pe lac sunt cete
Şi-n luciu-i, vii,
Reci siluete
De sălcii gri,
Cu vîntu-n horă...

Revino, oră!

O pace vastă,
Tandră,-n prezent:
Luna e castă
Pe firmament -
E ora-n care

E-ncîntătoare.

*acest frumos blestem

De ce viaţa ta hîrtiei albe se vinde
mereu?(Daniel Corbu)

Pentru mine, prima dată când am văzut lumina zilei a fost noaptea...
În dimineaţa aceea m-am simţit, ca niciodată, îngrozitor. Stăteam cu capul în jos. În viaţa mea anterioară, ce e drept, îmi plăcuse tare mult să fac sport. Dar încearcă şi dumneata, stimate cititor, să stai aşa ore întregi...
Auzeam o femeie care se văicărea şi un tip agitat ce nu spunea decât: "Cu ce pot să te ajut, dragă?" Păi nu ştiu cu ce ai putea să o ajuţi pe draga ta, îmi venea mie să-i spun, dar ai face bine să mă scoţi de aici. Chiar a devenit plictisitor!

Mi-am îngropat sentimentele
La umbra unui nuc...