Texte din Cenaclul Literar

Un alt timp mă va zămisli!

m-am întors dintr-o lume inconstantă,
în care cuvintele nu mai reuşeau
să crească.

căutam în miezul raţiunii
un fragment
dintr-o ambiguă chemare.

nuditatea gândurilor,
nu mă lăsa indiferent
la soarta timpului.

îmi erau cunoscute virtuţile
culorilor fără de nume,
care discutau despre neputinţele lacrimilor,
de a acoperi reflecţiile
propriei mele existenţe.

respirarea,
nu-şi mai găsea vindecarea.

Cenaclu Literar: 

Poezii pentru copii: "Desene pe asfalt"

Cred că-n loc de dimineaţa asta plângăcioasă
voi desena...da...da ... o dimineaţă
zveltă si frumoasă.
Işi duce zâmbetul cu rouă la izvoare;
dezmiardă undele şovăitoare
şi-ascultă fascinată
o baladă
de frunzele ştejarilor cântată.

Işi suflecă cămeşa ţesută cu râuri si cu flori
şi-şi umple ochi ulciurul cu
vise de iubire.

La fiecare revărsat de zori...ciripind,
ea lasă soarele să-i joace-n plete
şi-n palme... răsarind.

Cenaclu Literar: 

Emoţia unui emigrant ucis

Moneda curgea fără muchii
în buzunarele încuiate
suduind compact ultimul noroc
Săracul îşi paria gîndurile
pe cap sau pajură
oricum
pe ambele părţi era numai înapoiul
Stupul străin îşi depunea mierea
la bancă
Ferrari curgea roşu
pe singura autostradă
fără semne de circulaţie
cu toate că benzina
era mai scumpă
decît toate amintirile
În zare pămîntul natal
vărsa guverne
fără guvernanţi
regele îsi depăna amintirile
la radio
Dormit în stradă
emigrantul
îşi număra supa de caritate

Cenaclu Literar: 

Cuvântului

Tu mă aştepţi înspre Soare Răsare.
Ameţitor foşnet de paseri,
lacome cântând în cărare.
Limpezeşte-mi privirea
cu roua grea a frunzelor Tale.
Sunt mugur şi fruct
toamnelor risipite în aer.
Primeşte-mă
Pasăre,
ocean de-mpietrire trecut...
Piatră,
cu ploi furişate în lut...
Frânge cu dragostea
cercul acesta de foc.
Arzătoare aşteptarea.

Cenaclu Literar: 

Degetele mele pianotează uşor la fereastră

Degetele mele pianotează uşor la fereastră

Degetele mele pianotează uşor pe formele ei
Compun simfonia atingerilor
Amprente în opus major
Orice iubire începe
În cheia sol

Vântul bate la fereastră
Trezeşte-te!
Iubirea ta se află la trei ore de zbor
Într-un cuib te aşteaptă
Fii pasăre!

Degetele mele pianotează uşor la fereastră
Azi oare aerul este mai greu decât sufletul meu?
Curaj! Îmi spune Soarele şi-mi întinde o rază
Curaj! Îmi spun şi eu şi m-arunc zmeu

Ce vreme înşelătoare...
Plouă

Cenaclu Literar: 

Concert pentru bărbat şi femeie

Concert pentru bărbat şi femeie

atunci am ştiut amândoi
că vom avea o zi numai a noastră
în care trebuia să ne trezim înaintea tuturor
şi aşa desculţi să urcăm de mână
până la încuviinţarea zeului meu
în faţa căruia ne-a prins soarele
îngenunchiaţi pietrelor vechi de mii de ani
eu şi tu o geometrie perfectă de suflet şi trup

Cenaclu Literar: 

poemul lui ştefan

ştefan
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieşit raze de soare

şi-a deschis inima la primul nasture
a aşezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept

s-a pus pe aşteptat

de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpiraţie

şi
inima îi creştea fără drojdie
nebăgată în seamă

Cenaclu Literar: