Texte din Cenaclul Literar

Încremenirea în scârbă

Mai sunt două zile până la primele alegeri parlamentare uninominale. Ceea ce acum jumătate de an părea de necrezut, acum se pare că se va împlini: PSD-ul şi forţele de stânga revin în prim plan. Va fi oare nevoie de un nou tur de forţă din partea lui Băsescu, să menţină majoritatea în zona democrat-liberală?

Cenaclu Literar: 

Dreptul la nemurire

dreptul la nemurire începe cu numele mic

pe lume un Om s-a născut, în Cer nemurirea aşteaptă
ca numele Omului - mic - s-apuce pe calea cea dreaptă

dreptul la nemurire începe cu prima durere

pe lume un Om s-a rănit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca Rana să doară adânc şi Crezul - mai sus cu o treaptă

dreptul la nemurire începe cu prima iubire

pe lume un Om a iubit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca toate cuvintele lui să fie o singură Faptă.

dreptul la nemurire începe cu prima poezie

Cenaclu Literar: 

Leapădă povara rătăcirii

Cine oare...
Un zid al tăcerii -
a ridicat între noi?
Cu ochii minţii
încerc să-ţi caut sufletul...
Dar... nicăieri nu-l găsesc!
Rătăcind în largul lumii,
Pe-ntunecate cărări -
Înstrăinat e... de tot şi de toate.

De ce te-ai lepădat -
De credinţa-n cântul de slavă,
Şi-n neţărmurita iubire,
Pe care amândoi am jurat!

Aşteptarea-mi ţese nelinişti.
Şi ca un văl de mătase,
Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi...
Ce caută deznădăjduiţi... o rază!

Cenaclu Literar: 

Furtuna

Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Paşnica scenă terestră.

Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge ţoale
Înşirate pe o sârmă.

Toată curtea-i agitată
Şi moţatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.

Gâştele par liniştite
Şi prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.

Cenaclu Literar: 

Când mă privesc în tine, ce mirare

Când mă privesc în tine, ce mirare.
Bizare gesturi curg necunoscute
Zidesc palate-n pulberi prefăcute
Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.

Mă ţin dorinţe-n glod, fără virtute
Şi patima se zbate în uitare.
O îndoială urlă şi dispare
Sub cer opac, pe tăinuite plute.

Privirea-mi este gata să aprindă
Scânteia urii-n bulgăre de seu,
Săgeata spaimei şerpuind spre grindă

Şi cercul milei, adumbrit mereu.
Mă văd în tine ca într-o oglindă
Cu haina mea săracă. Sunt chiar eu.

7 august 2004

Cenaclu Literar: 

aduc toamnei o ultima rugaciune...

Tornade
şi
incantaţii de culoare
se ridicau din mare.
Salciile,
sălaşul indrăgostiţilor
aduc toamnei o ultimă
rugăciune.
Viilor
le-au fost furate
ruginitele frunze.
Cu părăsite şi austere cimitire
ale sufletelor
se aseamană.
Păunii
au evadat de pe
ulciorul olarului.
Norii
cu evantaie de pene
fac toamnei alese
plecăciuni.

. |

Cenaclu Literar: