...si i s-a dat in dar sa vadă adevărata fire ; ...si i s-a dat in dar s-audă la malul mării glasul florilor ; ...si i s-a dat in dar să inţeleagă suferinţa ; ...si i s-a dat poruncă să facă din fiecare strop, zbor, scrâncet, spic inmugurit fuior pe-o furcă de argint a bucuriei, armoniei si implinirii... spre zenit. Toată comoara de talanţi el n-a-ngropat-o ci a săpat fântani-spirituale cu ape limpezi din... izvoarele iubirii.
De dincolo doica-mi cântase în leagăn că am să vestesc mai spre seară o teamă, o frică verticală pătată de cuvinte, o mână spoită cu sânge din care creşte firul apelor tulburi. Am să mă ascund ca un gol - am spus - din lipsă de multă culoare, am să sap un munte desenând convoaie de litere stilizate într-o cutie cu glasuri. Poate şi o pădure să însufleţesc care-şi usucă puterile spre toamnă - această artistă a aşteptărilor mele- la picioarele căreia m-am înrudit cu tăcerea,
Un val de frig şi umezeală imbrăţisează făptura-mi vlăguită.
Nori de furtună mârâie sub geana nopţii.
*Dar marea ?*
O !...Marea se zbuciumă, cu furie loveşte scutul stabilopozilor-soldati de piatră, meniţi sa apere uscatul.
*şi ce mai vezi ?*
La mal o biată luntre, bălăngănindu-se-ntre unde. "Luntraş cu mâini zbârcite de-arşiţa durerii, dezbracă-mă, te rog, de iarna asta, şi dă-mi vigoarea ascunsă-n bobul vineţiu al tinereţii ! "
Portretul lui Viorel Gri. Lucifobia __________________________
despre întuneric ştie mai mult decât oricine poate să distingă mii de nuanţe de gri între bine şi rău şi enumeră la fel de multe motive pentru care se întâmplă numai tragedii
în ochii lui negri orice obiect are multe umbre de parcă tot atâţia sori se ridică pe firmament şi întunecă perspectivele deodată
când iubeşte lasă amprente de sentimente atentate cu umbre în ecrane paralele peste străluciri necontrolate
M-au întrebat mai mulţi, pornind de la articolul de fond al lunii trecute, de ce nu scriu mai multe despre Biblie. Dacă tot ştii - au zis ei cu oarece ironie. Au fost câţiva care m-au luat şi ei la întrebări, tot ironic: şi pe asta o şt...
M-au întrebat mai mulţi, pornind de la articolul de fond al lunii trecute, de ce nu scriu mai multe despre Biblie. Dacă tot ştii - au zis ei cu oarece ironie. Au fost câţiva care m-au luat şi ei la întrebări, tot ironic: şi pe asta o ştii? De ce nu laşi tu pe cei ce se pricep să o facă...
când ai de ales între detergent şi piatra ponce îţi înfigi în inimă un pai şi o umbreluţă doar pentru că aşa se poartă şi te duci la plimbare pe bulevard /te văd printr-un telescop de la fereastra mea stai liniştit nimeni nu se ascunde în spatele unei perdele mâncate de molii/
lumea ţi se pare un şir nesfârşit de omuleţi decupaţi din hârtie care se pot aprinde la primul fulger îţi mângâi singur oasele cu glaşpapir /ţi-am văzut colţurile măi amărâtule/
Vericule, vericule, tare mi-a fost dor de chipul tau străfulgerat de lumina bunătăţii şi blândeţii ! Deşi peste creştetele nostre au trecut valuri, valuri de vremuri, te simt aici lângă mine, cu fruntea sprijinită pe genunchi urmărind : gesturile pline de compasiune ale mamei când işi scalda copilul ; bucuria juvenilă a Saftei, in mijlocul florilor ; pe Mos Niculaie Cobzarul meditand la zădărnicia vieţii.
Comentarii