Taina iernii :: incursiune in spatiul n-dimensional
Noapte mirifică, de taină. Stelele in rochii de seară, decoltate murmura colinde, in timp ce asceţi in sutane albe agătaţi de scara ingerilor fumează din pipa inţelepciunii. Norii, mustăcioşi ajută cuvioşi luna sa cearnă faina, sa facă colaceii pentru micii colindători.
Eram o jucărie ruginită pierdută într-un secol fără cuget, mă întorcea cu cheia o ursită copilăroasă, proastă şi smintită, eu ţopăiam, ca boul, după muget
Ispite adumbrite-n molitvelnic îmi arvuneau parşive penitenţa înscrisă strâmb în slove de pomelnic răstălmăcită-n graiul nevremelnic în care gângăvea afon potenţa
De mult timp, Profesorul nu mai găsea nicio satisfacţie în munca sa. Terminase facultatea acum 40 de ani şi îi trecuseră prin faţă zeci de mii de studenţi. De câţiva ani, însă, generaţiile deveneau, parcă mult mai absente, mai dezinteresate. Preda un curs de istoria matematicii. La început, pusese accent mai mult pe realizările marilor savanţi, pe influenţa acestora asupra dezvoltării umanităţii, în general. În timp, observând cum auditoriul scade sub pragul critic al unei culturi decente, îşi deplasase discursul spre aspecte inedite din viaţa acestora.
în seara când ai fost plecată (poem in proză, din ciclul "memoriile lui kaspar")
Am două ţevi în faţă şi geamul în stânga. Nu mă hotărăsc spre care să mă uit mai întâi. De la dungile de pe perete îmi vine căldura. Prin partea cealaltă iese.
Parcă nici Beethoven nu mai e Beethoven pe care îl ştiam. Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam... tatatatamtatatatamtatatataaam tatatatamtatatatamtatatataaam... Tatataaa tatataaa, tatata ta ta... frumos jazz mai cântă şi băiatul asta; parca ar fi viu, aşa strigă la mine.
Comentarii