Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

Oul de lumină

Marmură albă
marmură neagră cuvinte
în care nu mai încape
nici o lumină de seara
şi până în zori
am desenat păsări acum
nu mai vor să zboare
triluri stau suspendate
pe buzele mele şi eu îmi ţin respiraţia
ca tu să nu pleci

...tot mai aproape rostogolirea
parte înfrigurările mîinii
parte tăcerea
pînă la gît în asfalt
mai pune
şi lacrima celuilalt ochi în desfăşurarea rostirii
- tulburării -
ca loc de refugiu al cîrmei
unde departările în largul ecoului
de nu mă uita
al niciundelui
cu un ochi mai puţin
ne revine...