Cu aripile-ntinse
zburăm către infinit
visând,
sperând,
crezând
în toţi
şi
în toate...
şi vine o vreme
când păsările îşi frâng zborul,
când cerul îsi pierde culoarea,
când zâmbetul păleşte
pentru că aflăm
că secretul vieţii stă
în ceea ce credeam
şi nu merita,
în ceea ce speram
şi nu am avut,
în ceea ce visam
şi nu s-a împlinit,
în oamenii pe care i-am iubit
şi care...
au plecat prea devreme...
şi trecem Dincolo
cu sufletul mai gol,

pământ acoperit cu ploi de cireşe
răscoapte în livada din inimă
în tine apun
constelaţii de vise fără noroc
şi germinează seminţe de comete
din oseminte păgâne
botezate creştineşte
cu apă şi foc

cum ai putea înţelege
aceste urme de trecere
cu neroditoare minte de ape
şi neroditor pântec de piatră?

leandrii înfloresc la răstimpuri

casa de ceaţă cu ferestre oarbe

secundele să-mi fie

priveghi de fluturi

tu, inimă amar bolnavă

din aripa îngerului negru

se rotesc încet spre mare arborii de piper

purtând miresmele prin valuri

în armura sonoră de stridii

şi mai departe dincolo

spre nicăieri

până când ultimul călător crucea de nisip îşi ridică

povară între ceruri şi pântec sterp

de ape

aşa s-a golit la amiază de litera albă în duh

până nu a mai fost decât

copii nerăbdători pe uluci-
câinii latră la
bivoliţe.

praf si tropaituri
ugere -ulcele cu lapte :
merg agale.

mireasmă de fân proaspat
mustăţi de lapte pe obraji-
odihnă.

pe creanga inflorită de salcâm
vântul se
leagana.

petale de trandafir
pe obrajii copiilor-
sănătate

desculţ in băltoacă
ascult romanţa ploii-
amintire.

poloboc la streasina casei :
lip ! lip !
vrabiuţă se spala.

coardă vărgată printre
răsadurile de rosii-
urme.