Era acolo mereu, lipită de zidurile cenuşii. Uneori fără vlagă, cu ochii mijiţi sub ferestrele largi, alteori zâmbitoare, purtându-şi paşii dezlânaţi prin labirintul de holuri. Îmi tresălta inima de câte ori o simţeam prin apropiere. Părea că o recunoaşte şi i se supune.
-De ce faci asta ? strigam în sinea mea, plină de indignare.

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

Rara avis. Iubirectomie
_______________________

au trecut 40 de zile
de la sublimarea păsării
nu îi voi face parastas
nu a murit cu adevărat

păsările nu se îneacă în albastru
când vor peştii
nici nu se dezbracă şi nu iubesc
când presupun profeţii

a fost o metamorfoză dificilă
pene smulse din piele
şi tumoare albastră răzuită din cord

de la sfârcuri în josul curburii lactee
s-a despărţit pasărea
de femeie

Rara avis. Afecţiuni albastre
_____________________________

Toamna
cu buze zemoase si privirea dulce
adulmecă amurgul-roib zburător
pe deasupra dealurilor ;
copitele lui infiorează unda necruţătoare a timpului
cu
pulberi de sticlă astrală.
Râul linistit isi mână hergheliile de ape limpezi, in timp ce
clapele cristaline ale unui pian ingâna j"eux d" eaux .
Rânduri, rânduri ingenunchează in fata ei
dornici
să-i mângâie si să-i sărute pe frunte.