Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Toamnă Ronsard

TOAMNĂ RONSARD

Cei mai trişti regi nu sunt cei nedormiţi
De spaima otrăvurilor
Nu printre copacii cuminţi
Crescuţi în locuri de plimbare
Stau ascunşi pândarul de aur, pândarul de piatră
Pândarul de sare

Pe drumul domniţei cu părul
Cucută şi pleoapele
Zale
Tâlharii zâmbesc la colţul buzelor
Sale.

Cenaclu Literar: 

Ce-i fericirea mea ? O-mprăştiere


Ce-i fericirea mea ? O-mprăştiere
De aripi albe pe gunoiul zilei.
Ce-i judecata mea ? Silinţa Scyllei
De-aş căuta Charybda din artere.

Ce e dreptatea mea ? Frământ argilei
Lipind în trup izbânzi fără avere.
Ce e virtutea ? Truda la galere
Să pot ajunge-n marginea veciei.

Am obosit de stearpa toleranţă,
De binele făcut pentru un orb,
De mâna strânsă pururea pe clanţă,

De caşul smuls din gheara unui corb.
Acestea nu-s nimic fără speranţă.
Pe buza clipei reci avid o sorb.

23 septembrie 2004

Cenaclu Literar: 

şi mai era un pas

 

         ...să fie ochiul ce reflectă induse stări

         ce se aruncă-n gol

         de la-nălţimea splaiurilor tale

         să fie clipa când rostogoleşti

         aşa cum poţi mişcarea celorlalte

         ar trebui(răspund chemările de peste veacuri)

Cenaclu Literar: 

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii


Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii
S-a împlântat în visul meu, fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce pod peste răstimp şi naţii.

Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

Pot să-nteţesc tumultul din artere
Ştiind să tulbur umbra unui nor.
În trup să ferec clipa de plăcere

Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi vii, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.

Cenaclu Literar: 

zborul cu o singură aripă

ce limpede mîngîi tu stelele pe litere
şi închizi obloanele sunetelor incinerate pînă la plînset
prin camere strîmte disperării de taină

vitraliile inimilor nu se vindecă niciodată
cu patima sau ura neofiţilor

rămîi cu mine primăvara în ritm Atena Nike
între inimă şi Acropole
e vremea să imprimi diacronic fonograme senzuale
şi să le făgăduieşti luminii într-un zbor unic
cu o singură aripă
întotdeauna minunile par inadaptabile
condiţiilor de trafic

Cenaclu Literar: 

Salt cuantic

tatăl prietenei mele
apare în versurile ei ca un înger dezorientat
sângerând patern din aripa înjunghiată
a murit în aceeaşi primăvară ca şi tata

eu nu cred că îngerii au aripi
asta este o invenţie jalnică a mileniilor trecute
dar dacă există, atunci
nu pot fi decât călători quantici
între lumi paralele

cu îngerii se poate comunica prin semne
sau prin sunete
ei recepţionează unde şi împărtăşesc cu noi
fragmente de infern metafizic

Cenaclu Literar: 

Autoportret cu ochii închişi

odată cu oamenii mor şi ideile măreţe
moare şi gloria lumii
vanitatea rămâne o zdreanţă
cu care orbii se şterg de lacrimi

ce fericit sunt când vine o poezie
aşa ca un înger ce-şi caută aripile
printre cuvintele mele

aşa ca o doamnă tăcută şi frumoasă
iubindu-mă departe de ochii lumii

aşa ca între două vieţi ca între două
pete de sânge ca între două şoapte
ca între două vise

aşa ca într-un autoportret
cu ochii închişi

Cenaclu Literar: 

CELE ZECE PORUNCI

Porunca întâi
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!"
Mai erau zece zile până la alegeri...
Damian era un simplu şef de birou într-o întreprindere, fostă de stat, devenită societate pe acţiuni. Pentru buna funcţionare a acesteia, se constituise un Consiliu de administraţie în care erau numiţi, de la centru, diverşi indivizi care nu aveau nici în clin, dar nici în mânecă, ceva comun cu întreprinderea.

Cenaclu Literar: