Nu mai ştia de când căuta printre gunoaie... La început îi fusese tare greu. Rămăsese, într-o primăvară, fără slujbă din cauza unei altercaţii cu şeful lui direct. Individul îi ordonase să facă un fals, iar el nu acceptase. Sub pretextul reducerii de personal, din cauza cheltuielilor prea mari, fu într-o zi dat afară. Nu primi nici-o explicaţie suplimentară şi nici măcar o minimă compensaţie.
O scară de bloc este prin ea însăşi o istorie dinamică a civilizaţiei unei naţii... Marian Popescu locuieşte la etajul II al unui bloc ce numără trei nivele. Pe fiecare cat se găsesc câte două apartamente: unul de patru camere, iar altul de trei. De dimineaţă, doamna Ştefania Popescu începu pregătirile pentru petrecerea de majorat a fiului lor, Doru. Era sâmbătă, iar toate pregătirile trebuiau isprăvite urgent, deoarece la ora 14 majoritatea magazinelor se închid şi dacă, Doamne fereşte, uita de ceva ce ar fi trebuit cumpărat...
Deschid fereastra. Somnoroasă, Noaptea-şi ridică imensele cortine. Cu-n nechezat de aripi Tot cerul se revarsă-n mine.
Miei albi de nori Se joacă acum in voie Sub epiderma albăstruie.
O aripă de vultur Imi iese din retină. Işi caută frenetic Cuibul-ghirlandă, Cazut Pe-un colt de stâncă.
Pe palma dreaptă Am desenată Linia orizontului. Iluzia Ce Ma desparte de mare. Pântecul ei ascunde Glasul tau. După o ploaie de săruturi Naşte-n triluri Curcubeu.
Comentarii