Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Furtuna

Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Paşnica scenă terestră.

Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge ţoale
Înşirate pe o sârmă.

Toată curtea-i agitată
Şi moţatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.

Gâştele par liniştite
Şi prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.

Cenaclu Literar: 

Bate vântul, mi-este frig şi tuşesc

Bate vântul, mi-este frig şi tuşesc

nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă
au rămas doar cârligele familia mea
şi-au luat cu toţii hainele au plecat
fără să lase nici măcar
un petec

bate vântul
grija adânceşte o urmă

nu voi uita tata croitor lua măsuri
îmi spunea unele haine sunt mai trainice decât omul
îl rugam să facă şi buzunare pentru turtă dulce
zâmbea amar fiule cu palmele încrucişate
îţi mănânci unghiile mă-ntrebam

cu ce au greşit
cei care vor purta haine

Cenaclu Literar: 

Microsoft document

lui Carmen

 

Ascunsă sub clic
semnată Y
prietena mea cu capul în jos
sau tălpile spre lună

trup de praştie
ochindu-mi asemănările
şi găsindu-le
prietena mea Y

eşti blondă...

ba nu

eşti frumoasă...
ba nu
eşti ştiutoare
ba da...
îţi citesc ochii

în litere
mă înveţi România

rătăcită-n Balcanii

atlasului de pe rafturile

Cenaclu Literar: 

Mătănii

Ţi-am luat forma chipului
în palme
să-mi spăl faţa
în zori
cu apa
ochilor tăi...

să-mi amintesc
cum îţi era zâmbetul
lipit de sufletul meu.

Plouă cu frunze galbene
din altă toamnă,
toamnă iubirilor mute
demult
trecute prin noi....

Cenaclu Literar: 

Aceiaşi ochi albaştri de metil

Aceiaşi ochi albaştri de metil

Dragă tată,
Eu ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii au ochii albaştri
Şi mai ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii sunt sihaştri
Şi plâng laolaltă.

Dintre toţi sfinţii îl iubesc pe ultimul
Care se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiaşi ochi albaştri şi-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost şi-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viaţa este atât de neînsemnată
Fără cei sfinţi,
Fără părinţi?

Cenaclu Literar: 

tandreţea umbrei

avem aceeaşi umbră-nflorită-n coapse
ca o mângâiere plânsă-nvechită
prin iarba lascivă cosită
proaspăt la amiază

mi-e umbra de-orizont-mpletită
zvâcnire de-albastru
rotundă şi trează

jumate din umbră-mi începe cu altceva
solstiţiu naufragiat printre pleoape
răscolitor contur de migdal
heraldic exod de opal
rombos lichid pe colţul de noapte...

aceeaşi umbră-nrourată-n gând
deschide foşnetul
cărnii flămând
mai tandru-nflorită
cu încă o noapte...

Cenaclu Literar: 

Tratat de indiferenţă

Tratat de indiferenţă

Ţi-am trimis ajutoare, Doamne
O pereche de aripi
Dăltuită în lumină
Să-ţi ridice crucea
De pe umerii însângeraţi
Atât cât or putea ele

Şi când nu va mai fi de ajuns
Ochii mei
Vor seca din proprie iniţiativă
Şi-şi vor domoli
Plumbul din gene
Cu ultimile cuvinte
Pe care, cerşetor,
Le-am lăsat la uşa ta!

Cenaclu Literar: