Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Despre singura femeie...

 

As putea să vă spun că o cunosc
că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]]
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Icoana

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

Cenaclu Literar: 

De la Editura Humanitas in format Ebook

Amelie Caracas - Strada Humanitas Digital, Literatură / Colectia: Ebook EBOOK – EPUB „Casa noastră fusese demolată, ca atâtea altele, pentru a face loc giganticei Case a Poporului.“ Așa începe romanul Ameliei Caracas, o împletire de istorii personale, de vieți trăite la vedere ori într-ascuns, pe străzi cu nume pitorești, astăzi uitate, într-un București din care n-au rămas decât amintirile.

Cenaclu Literar: 

Din tânăr rod îmi pregătesc merinde

Din tânăr rod îmi pregătesc merinde,
Şă îmi pătrundă seva lui ţinutul.
Mi-or amâna poverile sărutul
Şi rădăcini de glod lutos s-or prinde.

Din iarba chibzuinţei ţes avutul
De-o-mbucătură foamea mea depinde.
Pe cruci de fum primejdia mă-ntinde
Şi îmi mângâie tâmpla neştiutul.

Târziu le strâng pe toate-acestea-n minte,
Şi-mi fac sălaş din zvelte crengi de măr
Ce s-or zvânta când vremea-n jur , fierbinte,

Îmi va lua-ndoiala în răspăr.
Zidesc nădejdi din străvezii veşminte,
Iubirea mea de vis şi adevăr.

Cenaclu Literar: 

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii


Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii
S-a împlântat în visul meu, fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce pod peste răstimp şi naţii.

Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

Pot să-nteţesc tumultul din artere
Ştiind să tulbur umbra unui nor.
În trup să ferec clipa de plăcere

Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi vii, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.

Cenaclu Literar: 

TROIA

TROIA

Îmi plăcea să trag cu urechea
La felul plăcut în care
Mă bronzam

La clipocitul aluatului
Revărsându-se gros
Peste marginea vocalelor umede

La Schliemann travestit în bondar
Dezgolind bănuţii de aur
Din cusăturile trupului meu

Zumzetul lui şi
Şuieratul ceainicului spre seară
Îmi alungă acum toate astea din minte.

Cenaclu Literar: 

Coleţionarul poemelor de unică folosinţă

aş fi vrut ca Dumnezeu să fie măcar o dată om
şi să petreacă ceva timp şi cu mine
să ne întâlnim într-o bună zi pe stradă
el să mă bată cu palma pe umăr
ce faci prietene?
apoi să fumăm o mahoarcă
să bem un pahar
să stăm de vorbă cu orele
despre femei
să cădem beţi pe sub mese
el poate să se prefacă
apoi dimineaţa să mâncăm o ciorbă de burtă
acrită cu oţet
la nota de plată
să fie totul trecut în contul lui
cu promisiunea unei rugăciuni de mulţumire
şi în clipa de pe urmă
să ne dăm mâinile bărbăteşte

Cenaclu Literar: 

Povestea unui perete (Otello)

Yago: Hm, la naiba, nu mai e mult până să se lumineze. Dimineaţa execuţiei... Nu dau două parale pe viaţa asta şi nu mi-e teamă de ce-o fi "dincolo" - şi totuşi, nu pot dormi. De aceea am cerut un opaiţ ca ultimă dorinţă... hehe, doar am dreptul la ea. Unii cer mâncare - şi se scurge din ei când li se moaie foalele, hihihi (râde - un râs trist lipsit de veselie ). Sau un popă, să le dezlege păcatele. De parcă ar putea cineva să ne dezlege toate cele făcute într-o viaţă de ticăloşi! Poate doar Iisus, dacă există...

Cenaclu Literar: