BASM

Prelucrare după tableta lui Geo Bogza.
Pentru Tudor Gheorghe.

A fost un timp cînd Dumnezeu
Umbla cu Sfîntul Petre,
Ca doi moşnegi, gîrbovi, la greu
Abia păşind pe pietre,

Cu braţu-n sprijin pe toiag
Şi cu sandale rupte,
Pe-acest pămînt, pe-acest meleag,
Însîngerat de lupte.

Iar la căderea nopţii reci
Băteau în cîte-o poartă,
Şi, dînd de oameni mai zevzeci,
Erau goniţi cu ceartă.

Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

Mă rog,
Şoptiri de stele-mi spun
Că dincolo, o lume...

Lăstar răzbind prin ploaia nerodirii
E trupul tău, iubita mea eternă.
Trec flori târzii, cu steagurile-n bernă,
Nesocotindu-şi printre ierburi mirii.

Te-ai deşteptat uitând tăceri pe pernă,
Adulmecate-n aburii iubirii.
Obrazul tău adoarme trandafirii,
Sămânţa clipei cade-n brazdă, ternă.

La măr de aur voia ta pofteşte
Şi trupul cere zbaterea de vânt.
Cuprind din pârgul grâului, orbeşte,

Tăria coapsei blânde în descânt.
De mierea gurii tale se lipeşte
Un cer de foc, de apă, de pământ.

6 octombrie 2004